Volumul Arta secretă a actorului- Dicţionar de antropologie teatrală, apărut în ediţii succesive în Italia (2005 şi 2011) şi în România în 2012 la editura Humanitas, graţie eforturilor ce trebuie lăudate mai mult decât de obicei. Aceasta datorită complexităţii presupuse de o astfel de întreprindere, ale traducătorului Vlad Russo şi ale Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu (FITS) e, în acelaşi timp mai puţin, dar şi infinit mai mult decât îi promite subtitulul.
Cartea, masivă, cuprinzând peste 300 de pagini în format A 4, cu o bogată, expresivă, utilă şi foarte bine realizată tehnic iconografie, este şi nu este un dicţionarm în sensul prim şi îndeobşte uzitat al cuvântului. Nu găseşti în ea definiţii concentrate, rapide, sumare, superficiale, lesne de digerat ale conceptelor abordate.
Arta secretă a actorului poartă subtitlul dicţionar, cred, doar din pricina modestiei coordonatorilor ei, Eugenio Barba şi Nicola Savarese. De fapt, un regizor cu binecunoscute şi fundamentale aptitutidini de teoretizare şi un teoretician de primă mână au coordonat apariţia unui op ce lesne şi, mai ales, pe bună dreptate şi-ar fi putut reclama numele de Tratat de arta actorului, scris din perspectiva conceptelor specifice cu care operează antropologia teatrală. Care antropologie este, aşa după cum ne avertizează în prefaţa intitulată ISTA- Internaţional School of Theater Anthropology , o prefaţă cu iz de manifest, cu totul altceva decât antropologia culturală.
Antropologia teatrală reprezintă “un nou domeniu de studii care se apleacă asupra fiinţei umane aflate în situaţii de reprezentaţie organizată”, ceea ce înseamnă “că n-ar trebui să existe nici un echivoc: antropologia teatrală nu se ocupă de palierele structurale care permit aplicarea paradigmelor antropologiei culturale la teatru şi dans ”.
Totodată, precizează Barba, “antropologia teatrală nu t
