În noiembrie 1963, când a fost asasinat preşedintele John Fitzgerald Kennedy, eram student în primul an de facultate. M-a impresionat atât de mult moartea acestui cel mai tânăr preşedinte american, că am vrut, oricare erau condiţiile noastre comuniste, cu lipsa de informaţii, presă şi cărţi, să aflu cât mai multe. Am citit aproape tot ce s-a scris despre el, Administraţia lui, familia lui, asasinarea lui, am vrut să văd, când am ajuns în America, în 1982, Dallasul şi locurile celebre din noiembrie 1963, am strâns decenii la rând dosare cu tăieturi din ziare, reviste şi agenţii de presă despre controversele morţii sale - norocul meu a fost că, după terminarea studiilor, am lucrat la revista de politică externă "Lumea" şi aveam cât de cât acces la informaţii - am scris trei cărţi în centrul cărora se aflau asasinatul şi tot ce a urmat. Cărţile s-au vândut atât de bine încât am fost convins că mai sunt printre români destui nebuni ca mine care vor să ştie cât mai multe. N-am îndrăznit niciodată să scriu o ficţiune despre Kennedy. Am fost însă uluit când am primit romanul pe care îl prezint acum, semnat de Stephen King. Numai acest scriitor putea să conceapă un asemenea roman!

"J.F.K. 11.22.63"*) e un monstru din toate punctele de vedere. Un roman de peste 800 de pagini, tipărit cu literă măruntă, dar care se citeşte pe nerăsuflate, chiar dacă pierzi - câştigi! - câteva nopţi. Un roman care copleşeşte. Un roman pe care, sunt convins, mulţi scriitori şi-ar fi dorit să-l scrie, eu în mod sigur. Un roman despre asasinarea lui Kennedy, cum spune titlul, dar în care preşedintele nu apare decât în fundal, ca o umbră, nu e personaj, e doar obsesia personajului principal şi a altora. Cel mai nou roman al lui King a fost publicat în noiembrie 2011. Editura Nemira trebuie felicitată pentru traducerea şi publicarea lui în româneşte la mai puţin de un an. Un roman formida