Camil Velican a fost primul primar român al oraşului Alba Iulia, după Unirea Transilvaniei cu România la 1 decembrie 1918. A avut o carieră de succes, atât în administraţie, cât şi în domeniul juridic, şi a contribuit prin cunoştinţele sale la dezvoltarea oraşului.
Camil Velican s-a născut la 18 decembrie 1878 la Târgu Mureş, fiind fiul judecătorului Alexandru Velican şi al Mariei Târlea. A urmat şcoala primară la Alba Iulia, iar liceul la Blaj. Cu studii universitare la Cluj şi Budapesta, în anul 1903, s-a înscris la baroul din Alba Iulia, unde a activat, ca avocat. La Budapesta a fost membru al societăţii de lectură “Petru Maior“, înfiinţată din iniţiativa studenţilor români.
Membru activ al Partidului Naţional Roman, la întoarcerea sa de pe frontul italian, în noiembrie 1918, a avut o întrevedere cu Iuliu Maniu, la Viena, de la care a primit dispoziţia de a merge la Arad, unde se mutase sediul Consiliului Naţional Roman Central. Înţelegerea era de a se pune la dispoziţia Consiliului în vederea Convocării Marii Adunări Naţionale la Alba Iulia, pe data de 1 Decembrie 1918 şi pentru realizarea legăturilor cu populaţia română din Transilvania, Banat, Crişana şi Maramureş.
Implicat în organizarea Unirii de la 1 Decembrie 1918
Reîntors la Alba Iulia pe data de 8 noiembrie 1918, Camil Velican a fost cooptat de CNR local, în cadrul căruia a luptat pentru organizarea zilei de 1 Decembrie 1918. În acele zile a mai primit sarcina de a întâmpina trupele germane ale mareşalului Mackensen aflate în retragere din România. A obţinut acordul ca trupele germane sa ocolească oraşul Alba Iulia pentru a nu deranja buna desfăşurare a Mari Adunări Naţionale şi a Marii Adunări Populare Româneşti.
Casa familiei Velican a devenit unul din principalele locuri stabilite pentru primirea delegaţilor şi de întâlnire a fruntaşilor ardeleni în v