A apărut, spre finele anului 2012, la Suceava (cu sprijinul Consiliului Judeţean, prin Biblioteca Bucovinei „I.G. Sbiera” – iată că se mai poate!), volumul cu titlul de mai sus, în ediţia a doua, „revăzută şi întregită de Ion Filipciuc”. Neastâmpăratul om de cultură din Câmpulungul Bucovinei se dovedeşte a fi un vrednic, atent şi tenace scormonitor al arhivelor, călătorind pentru aceasta în lungul şi în latul ţării ori dincolo de nefirescul hotar, rămăşiţă ghimpată a „tătucului” călău.

Cartea se deschide cu o prefaţă semnată bineînţeles de „întregitorul” pomenit şi intitulată sugestiv Predoslovie la o tăcere suspectă, din care ne grăbim să cităm: Ciudat cum un eveniment cultural-artistic petrecut în faţa a peste zece mii de oameni, într-o zi de aleasă prăznuire cu hramul Adormirii Maicii Domnului din 15 august 1943 şi într-un loc de profundă sacralitate patriotică precum Mănăstirea din Putna – altfel spus la mormântul lui Ştefan cel Mare şi cu pricina de a omagia jertfele ostaşilor români căzuţi în războiul sfânt pentru eliberarea hotarelor ţării călcate de cotropitorii de la răsărit –, cu ecouri reverberate în ziarele vremii, între ca-re „Bucovina” de la Cernăuţi avea un tiraj de vreo şaptezeci de mii de exemplare iar alte publicaţii care au elogiat manifestarea se tipăreau în tiraje de alte mii, scapă din mrejele memoriei colective sau livreşti şi după mai bine de jumătate de veac nu se învredniceşte cu nicio vorbă de ocară sau proslăvire.

După lectura celor aproape 300 de pagini, nu-ţi vine în minte altceva decât să proclami cu entuziasmul cuvenit: „Vrednic este!”, după cum au fost şi cei care în septembrie 1939, sub un cer mohorât, înfiinţează la Cernăuţi Societatea Scriitorilor Bucovineni, exact în perioada când se pune la cale, după cum reiese dintr-o telegramă a ministrului de externe al Germaniei către guvernul Ungariei, o mârşăvenie de prop