Dupa plecarea din Baia Mare si deplasarea via Remetea Chioarului-Somcuta Mare, imediat dupa ce obtinem acordul celor de la Cariera Buciumi, parcam in curtea acesteia de pe malul drept al vaii Barsau si la gura secii etern vaii Slatinii.

Panoramam incantati spre codrul mixt (fag, jugastru, ciresi salbatici, carpeni, salcami si pini) nins peste noapte, decorat cu o cuvertura pufoasa groasa de un lat bun de palma. Pornim in amontele malului geografic drept al vaii Barsau.

In dreapta curge modesta dar frumoasa vale, din nefericire intens poluata casnic-menajer, flancata de siruri de arini tineri. Neinghetat, nins, topit, plouat, nins din nou, drumul lutos-argilos pe care-l urmam pe directia S pentru a ajunge la saivanul si colibele de la gura valea Rea e mocirlos.

Saivanul e pustiu acum, deoarece oile au iesit si plecat de dimineata la pasune in cautare de muguri, lastari si iarba uscata , ceea ce va face si mai noroioase si alunecoase unele portiuni ale drumului vechi de caruta pe care ne deplasam.

In fata saivanului, aproape de mica punte peste valea Barsau, se pare ca gura vaii Rea a fost indiguita nu de multa vreme cu scopul realizarii unui maricel luciu de apa necesar activitatilor zoo-pastorale.

In capatul N al gurii vaii Rea poate fi vazuta borna silvica Bs 123, acolo unde malul drept al vaii ce seaca vara se prezinta ca un promontoriu accidentat format din de calcare eocene stratificate si fracturate tectonic, deasupra lor dominand fotogenic padurea de pini.

Traversand prin vad valea Rea, suim oblic lejer spre S-SE, indepartandu-ne astfel treptat de valea Barsau care ramane in dreapta . Un drum de caruta suie pe langa liziera din stanga, orientandu-se astfel spre zona de V-SV a Ulitei Pietrei cu imediat ivite grohote calcaroase penetrate de firave si efemere izvoare confluate apoi intr-un m