„Rugaţi-vă pentru mine”, i-a spus Leon Panetta, ministrul american al Apărării, Papei Benedict al XVI-lea, în ianuarie, la finalul audienţei private, după ce i-a sărutat dreapta. Cei doi au vorbit, probabil, despre război şi pace.
Nu ştiu dacă Traian Băsescu, un preşedinte tragicomic de la marginile Uniunii Europene, i-a cerut acelaşi lucru Suveranului Pontif. Sau dacă, după audienţă, a reflectat la metamorfozele Puterii.
În timpul acesta, la Roman, lansându-şi candidatura la şefia PDL, Elena Udrea dădea „startul perioadei post-Băsescu”.
Nici Monseniorul Tarcisio Bertone, Secretarul de Stat (primul ministru) al Vaticanului, nici cardinalul Dominique Mamberti, Secretarul pentru Raporturile cu Statele (ministrul de Externe, un respectabil arabist), amfitrionii de astăzi ai lui Traian Băsescu - (amândoi exegeţi fini ai puterii lumeşti) - n-ar înţelege meandrele concretului politic românesc.
Descălţată şi despoşetată, Elena din Roman a fost unsă oficial urmaşa lui Traian – pofta ce-a poftit, încă de pe vremea când rămăsese grea cu Puterea.
Convenţia PDL - un partiduleţ care, deocamdată, vorbeşte singur - din martie 2013 e de pe acum câştigată, cu condiţia ca în sala de plen să răsune, din difuzoare, encomioanele din noiembrie 2010. Cel mai aripat, de departe - al lui Teodor Baconschi (fost ambasador la Vatican).
Ironia istoriei capătă mereu, pe plaiurile carpato-băsesciano-pontice, accente de comedie bufă.
„Rugaţi-vă pentru mine”, i-a spus Leon Panetta, ministrul american al Apărării, Papei Benedict al XVI-lea, în ianuarie, la finalul audienţei private, după ce i-a sărutat dreapta. Cei doi au vorbit, probabil, despre război şi pace.
Nu ştiu dacă Traian Băsescu, un preşedinte tragicomic de la marginile Uniunii Europene, i-a cerut acelaşi lucru Suveranului Pontif. Sau dacă, după audienţă, a reflectat la metamorfozele Pu
