Ce trebuie să se mai întîmple Patridului Democrat Liberal ca membrii săi cei mai activi să înţeleagă că a venit timpul unei mari şi profunde schimbări? Şi că acest timp înseamnă mai mult decît oportunitate, înseamnă urgenţă. Sursa: CODRIN PRISECARU
De pierdut alegeri, PDL pierde continuu, din ce în ce mai urît. Absolut toate mesajele care vin din fara partidului (adică exact acele mesaje care contează, pentru că un partid are viaţă doar dacă dincolo de sediul cuiva îi mai pasă măcar de el) spun acelaşi lucru: schimbaţi-vă!N-am auzit nici un votant nemembru PDL -adică votanţii care ne pot duce la victorie sau la dezastru - să spună că e bine cum e acum în PDL şi că trebuie să continuăm aşa. Dacă aţi auzit dumneavoastră, să-mi spuneţi. Mai mult, contextul politic e perfect. În opoziţie, partidul nu are altceva de făcut cu sine decît să se primenească, să caute, să se regăsească.
Nu mă feresc să o spun, actuala conducere a PDL a ajuns la limita cea mai de jos în privinţa administrării politice a partidului. Ca să se menţină în scaune, Vasile Blaga şi camarila lui manipulează ura unor membrii împotriva altora, induc teamă spunînd pe la colţuri poveşti cu vrăjitoare şi injectează încet în venele partidului o morfină letală. Această morfină constă în amintirile imprecise ale lui Vasile Blaga despre vremuri de glorie, pe care le-a trăit la umbra lui Traian Băsescu, convertite în planuri de viitor. Sîntem în 2012 şi privim cum se apropie de noi cu viteză tot mai mare 2014.
Vasile Blaga ne îndeamnă să privim spre 2004, ca în bancul acela cu bărtînul moscovit din vremea lui Gorbaciov care regreta vremea lui Stalin spre indignarea prietenlor săi pînă cînd a explicat că o fi fost rău atunci, dar exact în acel timp el era în plină vigoare erotică şi, pentru el, timpul acela e cel mai frumos. Pentru PDL, prezentul e pierdut. Miza e viitorul. Viitorul care începe du
