CAPITOLUL 6
1984 A VENIT PESTE NOI
Marea enigmă pe care am prezentat-o în ultimul capitol este cum se poate ca, într-o democraţie care se bazează pe principiul votului nominal, "omul şi votul", grupul de unu la sută să fie atât de victorios în a-şi impune interesele proprii în modelarea politicilor publice. Am descris neputinţa, deziluzia şi privarea de drepturi cetăţeneşti care fac să scadă prezenţa la vot, un sistem în care succesul electoral necesită investiţii masive şi în care oamenii cu bani au făcut investiţii politice, alegându-se cu recompense imense în urma lor - adeseori mai mari decât câştigurile aduse de celelalte investiţii ale lor.
Mai există un mod prin care oamenii cu bani pot obţine ceea ce doresc de la guvernanţi: să-i convingă pe ceilalţi 99 la sută din societate că au interese comune. Pentru această strategie de nevoie de o remarcabilă iscusinţă de prestidigitator; în multe privinţe, interesele grupului de unu la sută şi cele ale restului de 99 la sută diferă enorm între ele.
Faptul că grupul de unu la sută a înregistrat un asemenea succes în modelarea percepţiei publice stă marturie pentru maleabilitatea convingerilor oamenilor. Atunci când o vedem la alţii, o numim "spălare pe creier" şi "propagandă". Ne uităm chiorâş la aceste tentative de influenţare a opiniilor publicului, pentru că ele sunt adesea văzute ca părtinitoare şi menite să manipuleze, fără să ne dăm seama că există ceva mult asemănător care se petrece şi în sânul democraţiilor. Singura diferenţă, astăzi, este că avem cunoştinţe mult mai vaste despre metodele de influenţare a percepţiilor şi credinţelor - mulţumită progreselor înregistrate de studiul aplicat al ştiinţelor sociale.
În contradicţie cu realitatea că percepţiile şi preferinţele pot fi modelate, ştiinţa economică deja consacrată prezumă că indivizii au preferinţe bine definite, precum
