CFR a jucat curajos la Milano, dar Inter a punctat cu sânge rece.

Camerele îi surprind pe jucători şi pe culoarul de la vestiare. Sunt ultimele zeci de secunde înaintea întâlnirii cu publicul. Cadu zâmbeşte, mândru că-şi conduce echipa la un meci cu Inter Milano. Apoi îşi muşcă buzele. Lângă el a apărut Cambiasso, căpitanul italienilor în absenţa lui Javier Zanetti. Să fie un semn al emoţiilor? Pe teren, la momentul imnului, clujenii sunt îmbrăcaţi în treninguri, italienii n-au decât tricourile. Şocul trecerii de la clima dulce a Spaniei la înfriguratul Milano se simte încă. Cadu şi Rui Pedro poartă mănuşi, dar nu-şi vor trata cu blândeţe gazdele.

Vorbeam de teamă. Nici gând! Meciul începe cu campioana României urcând curajos în terenul Interului. Rui Pedro şi Maah n-au trac, dar nici noroc. Francezul se agită să-şi justifice transferul şi nu dezamăgeşte. E mai greu de înlocuit Bastos, chiar dacă Gabi Mureşan loveşte mingea cu călcâiul sau trece balonul printre picioarele adversarului. Mureşan e peste tot, te întrebi dacă şi Piţurcă îl vede? Ar putea solicita statisticile UEFA pentru a verifica dacă Gabi ar fi util în partidele cu Olanda şi Ungaria. Călită la Manchester sau la Istanbul, CFR nu se pierde cu firea pe un stadion unde eşti norocos dacă păşeşti măcar o dată în viaţă. Nu are complexe, nu arată ca o echipă proaspăt venită din vacanţă.

Ambii antrenori au căutat să-şi surprindă adversarul. Stramaccioni a renunţat la 4-3-3, a preferat un sistem cu doar două vârfuri. Paulo Sergio l-a mutat pe Sepsi din banda stângă în centrul liniei de mijloc, pe un post pe care fotbalistul din Luduş a mai evoluat la juniori. Surpriza cea mai mare o produce Interul, dacă ne gândim la palmaresul formaţiei lui Chivu şi nu neglijăm amănuntul că meciul se dispută la Milano. CFR a muşcat momeala şi a încercat să demonstreze că poate fi şi o echipă de posesie. In