Şerban Axinte s-a născut pe 27 iulie 1976, la Iaşi. Actualmente este cercetător ştiinţific la Institutul de Filologie Română „A. Philippide“ al Academiei Româ­ne – Filiala Iaşi, redactor al publicaţiei cu profil academic Philologica Jassyensia şi colaborator la mai multe reviste culturale, printre care Observator cultural, Convorbiri literare, Transilvania. A fost secretar general de redacţie al revistei culturale Timpul (2004-2007). După şase ani de aşteptare, în 2012 a publicat un nou volum de versuri. Despre acest come-back poetic şi multe altele, în interviul care urmează. (un cristian) Principala problemă de receptare pe care o văd la noul volum, păpădia electrică, este însăşi revenirea la poezie. Chiar dacă n-ai abandonat-o, faptul că publici rar şi statutul de cercetător ştiinţific te poziţionează mult mai mult în categoria criticilor. De-aici reticenţa din partea celor care nu văd cu ochi buni critica (pentru că nu-i înţeleg utilitatea sau trebuie să-şi justifice lipsa de receptare) şi, mai ales, a colegilor tăi de generaţie. Te-ai întors la poezie şi n-ai făcut-o deloc rău. Eşti pregătit pentru un prim prag de indiferenţă? păpădia electrică este o carte de care sînt mulţumit în acest moment. Am scris-o în timp, am rescris-o de mai multe ori. Primele mele două volume au apărut cînd eram adolescent. Nu ar fi trebuit să le public deloc, dar de acest fapt am devenit conştient mult mai tîrziu. Ele fac oricum parte din preistoria preocupărilor mele literare. Lumea ţi-a ieşit aşa cum ai vrut a fost o carte importantă pentru mine. A fost receptată destul de bine, s-a scris destul de mult despre ea. Aş relua-o oricînd, cu unele modificări ce simt acum că se impun. Bineînţeles, în legătură cu ea au fost formulate şi unele reproşuri, dar cred că e absolut firesc să se întîmple aşa cu aproape orice carte. Da, e adevărat, sînt considerat mai mult critic decît poet.