- Editorial - nr. 32 / 15 Februarie, 2013 Tin bine minte, desi de atunci au trecut ceva ani, vreo 21, era chiar in prima zi dupa depunerea juramantului si inaugurarea primei legislaturi a Parlamentului Romaniei, urmand Constituantei. Printre cei sase parlamentari (patru deputati si doi senatori) intrati pe listele PUNR in Parlament, sustinut de Vatra Romaneasca, cu cele 127.000 de voturi la alegerile parlamentare din toamna anului 1992, ma situam si eu. Timid, s-a apropiat de mine un coleg din Camera Deputatilor, intrebandu-ma abia soptit, la ureche: "Domnule deputat, v-as intreba, daca nu va e cu suparare, ce firme aveti dumneavoastra, acolo, in Mures?”. L-am privit lung, chiar suspicios, modalitatea aceasta, a tragerii sirete de limba, pe care o aplica, aducandu-mi aminte de alte vremuri nu demult apuse, si i-am raspuns franc, printr-un singur cuvant: "Niciuna!”. M-a privit lung, parca insotindu-si o nedumerire, o uluiala abia stapanita, cu o intrebare ce si-o punea in sinea lui: "Oare chiar asa sa fie?”. Asa era. Daca as fi avut vreo firma, vreo afacere cat de cat, care sa-mi aduca nu stiu ce foloase, i-as fi raspuns afirmativ. N-aveam nimic de ascuns. A trecut timpul, s-au scurs repede patru ani, si am intrat, tot pe listele PUNR, si in cea de a doua legislatura, dupa alegerile parlamentare din toamna anului 1996. De data aceasta, de mine se apropie un deputat din propriul partid, cu o intrebare, paradoxal, parca trasa la indigo: "Colega, ce firme ai, dupa cei trecuti patru ani in Camera Deputatilor?”. L-am privit lung si i-am raspuns, total dezamagindu-l, tot prin acelasi cuvant: "Niciuna!”. S-a uitat oarecum ca la un extraterestru. El avea deja vreo trei firme, toate banoase, toate doar dupa o singura legislatura trecuta. Mi-a intors spatele, probabil indreptatit sa-si puna o intrebare: "Oare pentru ce a intrat asta, pentru a doua oara, in Parlament? Ce fraier