Un aspect mai puţin cunoscut din activitatea istoricului şi criticului literar Const. Ciopraga (1916–2009) îl constituie cel de pasionat epistolograf.
În răstimp de şapte decenii şi jumătate, Const. Ciopraga a scris şi a trimis un impresionant număr de epistole colegilor, confraţilor şi unor apropiaţi ai familiei sale.
Apariţia unui tom1 impunător, în anul 2007, care cuprinde cele mai valoroase epistole primite de Const. Ciopraga, între anii 1950–2007, demonstrează, fără putinţă de tăgadă, existenţa unui număr similar de misive trimise de profesorul şi cărturarul de la Iaşi.
În cercetările mele de până acum am identificat, transcris şi adnotat o mie cinci sute de scrisori aparţinând distinsului istoric şi critic literar Const. Ciopraga, care, înzestrat cu o discreţie şi o modestie întotdeauna exemplare şi nefireşti pentru aceste timpuri, a găsit tonul cel mai adecvat unei comunicări ideale.
Lecturile importante şi, evident, incitante, în ordinea spiritului, din literatura franceză şi literatura română, i-au deschis nebănuite ferestre prin care a receptat şi a comentat cu eleganţă unele aspecte specifice paraliteraturii.
Epistolele lui Const. Ciopraga conţin informaţii, precizări, note, observaţii, corijări, sugestii, portrete şi microevocări care contribuie la o înţelegere corectă a operei, a autorului şi a epocii.
Elocvente în acest sens sunt şi epistolele trimise istoricului şi criticului literar Dumitru Micu (n. 1928) pentru care a avut, ab initio, o caldă preţuire intelectuală şi o autentică înţelegere a eforturilor sale creatoare.
Necunoscute, până acum, şi preţioase din perspectiva istoriei literare, aceste misive contribuie, esenţial, la cunoaşterea în profunzime a celor doi veritabili cărturari.
*
Iaşi, 14 dec[embrie] 1959
Dragă tovarăşe Micu,
Zilele acestea am fost
