Serialul care se deschide acum şi pe care Ziarul de duminică plănuieşte a-l găzdui vreme de un an, ar putea fi considerat mai mult politic, decât cultural. În primul rând, pentru că poveştile vieţilor celor în cauză pun în evidenţă opţiunile politice ale respectivilor, dar mai ales faptele prin care şi-au susţinut ideile, idealurile, orientările sau doar simpatiile. Apoi, pentru că nu puţine dintre personajele comentate au fost în primul rând oameni politici, care au influenţat la un moment dat viaţa noastră, în bine sau în rău. Şi totuşi...

Şi totuşi, propaganda politică a făcut şi face parte din viaţa noastră cotidiană, fie că ne place sau nu. Şi totuşi, foarte mulţi artişti sau creatori în diverse domenii au făcut propagandă, interesată sau nu, pentru crezul lor. Şi totuşi, cred că a oculta, cu o falsă pudoare, acele unghere biografice umbrite, care aparent maculează o operă culturală remarcabilă sau o carieră politică onorabilă înseamnă fie a face o propagandă păguboasă, fie a ne fura singuri căciula. Şi totuşi nu sunt puţini istoricii, filozofii sau sociologii occidentali care au studiat şi au scris despre propagandă. Cu alte cuvinte, astfel s-a coagulat ideea biografiilor comentate ale oamenilor propagandei.

Poveştile adevărate care urmează fac parte dintr-un proiect editorial mai amplu, intitulat Enciclopedia internaţională a propagandei, şi care, din raţiuni economice evidente, are nevoie de un timp mai îndelungat pentru a se materializa într-o carte pe un raft de librărie. Desigur, este vorba de o ambiţioasă, dar nu orgolioasă extindere la nivel internaţional a Enciclopediei propagandei româneşti pe care am publicat-o anul trecut la editura Adevărul. Tocmai de aceea din prezentul serial am socotit că pot să lipsească personajele clasice ale propagandei româneşti (Ceauşescu&Co) fiind prezente doar cele care nu figurau în precedenta carte şi anu