Dintotdeauna am fost fascinată de poveşti. Fie adevărate, fie doar inventate – a contat mai puţin. De la istoria lui Harap Alb şi a lui Fram, ursul polar pînă la povestea lui Gulliver şi a pescăruşului Jonathan. Şi poveştile încă nu s-au terminat. Pe lîngă numeroase cărţi au apărut şi filme, şi DVD-uri, şi mai ştiu eu ce circulă pe toate suporturile astea electronice care ne înconjoară. Totuşi, pentru cei ca mine, obişnuiţi să pipăie foaia de hîrtie, povestea scrisă rămîne decisivă. De aici şi ideea acestui nou grupaj de cărţi de şi despre istorie, care ne aruncă în cele mai fascinante poveşti posibile.
Un studiu temeinic despre o perioadă nu foarte veselă şi mai puţin cunoscută, dar deseori controversată din istoria lumii ne oferă profesorul american Timothy E. Gregory. O istorie a Bizanţului (Editura Polirom 2012, traducere de Cornelia Dumitru, colecţia „Istoria“, cu titluri notabile de fiecare dată, coordonată de Mihai-Răzvan Ungureanu) este o frumoasă călătorie în fascinanta lume bizantină. Bine alcătuită şi strîns documentată, îmbinînd rigoarea informaţiei şi detaliile evenimentelor amintite cu un stil agreabil, care înlesneşte accesul la lectură. Avem şi o sumedenie de hărţi şi, à l’américaine, 53 de aşa-numite casete, care oferă esenţialul despre anumite întîmplări sau personaje. Ni se mai pune la îndemîmă şi un util glosar de termeni. Mai mult sau mai puţin utilizaţi sau cunoscuţi. Dacă ştiam de exarh, de exemplu, despre kleisourai (district administrativ de mai mici dimensiuni) sau kouropalates (demnitate imperială de rang inferior) nu aveam vreo idee pînă acum. Volumul este însoţit şi de o bibliografie generală, care ne trimite la alte multe cărţi, dintre cele mai importante. Inclusiv ale lui Hans-Georg Beck, despre care vom vorbi imediat. Avem, în plus, şi o listă de conducători bizantini, domnitori străini, europeni, arabi sau sultani oto
