La mijlocul secolul al XIX-lea, Timişoara a început să înflorească într-un ritm ameţitor. Până la Primul Război Mondial avea să devină al trelea oraş ca importanţă al Ungariei; după Budapesta şi Presburg (Bratislava).

Johann k. Preyer (1805-1888) şi-a început primul mandat ca primar al Timişoarei în 1844 şi s-a aflat la conducerea oraşului până în 1858. Este considerat întemeietorul oraşului modern. În urma muncii sale de 14 ani a lăsat scris "Monografia oraşului liber crăiesc", una din cărţile care descriu cel mai bine viaţa Timişoarei la mijlocul secolului al XIX-lea.

Preyer s-a născut la Lugoj în 28 octombrie 1805, a urmat şcoala primară din oraşul natal, liceul la Szeged, iar în 1824 a absolvit Facultatea de Drept de la Presburg (actualmente Bratislava). De numele lui sunt legate înfiinţarea în 1846 a Fabricii de tutun şi a primei case de economii din oraş sau introducerea gazului lampant pentru iluminat stradal.

În 1845 s-a înfiinţat prima asociaţie muzicală, iar în 1846 Şcoala de Muzică şi Academia de Drept. A luat măsuri care au dus la dezvoltarea industriei şi comerţului. Johann Preyer a condus oraşul şi în revoluţia din 1848-1849, reuşind în scurt timp să înlăture urmările asediului Timişoarei

“Timişoara, oarecum ultimul bastion al civilizaţiei de azi înspre Orient, la câteva ore de graniţa Imperiului Otoman, este ultima purtătoare de cultură, care emană din civilizaţia europeană… Impresia pe care oraşul Timişoara o face de obicei asupra străinului, este una favorabilă. Dar n-are voie să aducă cu el criteriile pariziene, vienze sau, în general, ale oraşelor rezidenţiale, căci, naturalmente ar fi dezamăgit. Dar acest oraş, mai ales Cetatea şi Iosefinul, are străzi drepte, aşezate dreptunghiular.

Cetatea complet pavată, periferiile parţial. Cetatea are aproape în totalitate trotuare bune, cu excepţia