L-am prins pe Mike Brewer în Dubai unde filma la ultimul episod din nou lui show, “Wheeler Dealers Trading Up”, un spin-off al deja foarte popularului “Maşini pe alese”. În aşteptarea unei beri reci, pentru că fusese Ziua Profetului şi se apropia ora 18:30, la care primema dezlegare la băutură, am stat puţin de vorbă. Despre ce altceva decât despre maşini?
■ Câte maşini ai acasă în propriul tău garaj?
■ Pot să spun că am o colecţie de maşini, dar nu una foarte mare. Am maşini obişnuite, maşin cu care mă deplasez zilnic, de acasă la studio, de exemplu. Am un Ford S Max, care este o maşină fabuloasă. Am un Mitsubischi Pajero pe care îl folosesc pe teren accidentat şi cred că m-ai văzut de câteva ori cu ea în “Wheelers Dealers/Maşini pe alese”. Am un Audi A1 şi un Volkswagen Transporter. Asta ca să vorbim despre maşinile obişnuite. Dacă vrem să discutăm de maşinile mai puţin obişnuite, am un Bentley Continental GT. Am un 967 Mustang Fastback care este maşina mea de vis şi pe care în acest moment o restaurez. Am un Chevrolet Camaro din 1967. Am cumpărat zilele trecute un Chevy Impala 396, care se află în acest moment în California. Şi încerc să cumpăr un Pontiac GTO din 1966. Soţia mea nu ştie nimic despre ultimele două maşini, aşa că te rog să nu-i spui (râde).
■ Îţi plac al naibii de mult maşinile americane…Pentru un britanic…
■ Aşa este. Recunosc, am fost atins de microbul maşinilor puternice. Îmi plac maşinile anilor 60, maşinile din Statele Unite. Sunt agresive, fac mult zgomot, inspiră forţă. Acest lucru mă emoţionează şi mă fac să mă simt bine. Am spus-o de mai multe ori: îmi plac mult mai mult maşinile care mă fac fericit decât cele scumpe. Poţi să fii fericit şi dacă mergi cu un Mini. Sunt maşini cu personalitate care te fac fericit şi le prefer unui Bugatti Veyron cu cutie automată. De aceea am ales maşini ca Pontiac-ul sau Imp
