Baronii locali care au ridicat zilele acestea pretenţii în privinţa regionalizării, fiecare dintre ei mânaţi de dorinţa de a fi conducători de capitală de regiune, pot sta liniştiţi, fiecare judeţ va fi... şi capitală de regiune!

Extrasul următor din declaraţia vicepremierului este cât se poate de edificator în susţinerea scenariului prezentat: „Nu va fi o singură capitală într-o regiune. Ne interesează ca fiecare judeţ şi fiecare cetăţean din fiecare judeţ să se bucure de avantajele regionalizării. Dacă va fi un sediu administrativ într-un oraş, în alt oraş din alt judeţ va fi, de exemplu, direcţia regională de finanţe, în altă capitală de judeţ va fi direcţia regională de mediu şi aşa mai departe", a explicat vicepremierul Liviu Dragnea.

Din cele susţinute de vicepremier înţelegem că ni se transmit următoarele: regionalizare să fie, dar nu modificăm nimic sau regionalizare să fie, dar complicăm totul! Atunci la ce bună regionalizarea? Sau care regionalizare? Acea regionalizare care va crea structuri instituţionale peste structuri instituţionale ducând la mărirea aparatului funcţionăresc?

Ceea ce vând guvernanţii zilele acestea sunt gogoşi politice. Regionalizarea aşa cum este prezentată de uselişti poate fi văzută cel mult ca o mai bună poziţionare a sferelor de influenţă aparţinând baronilor locali.

Regionalizarea nu va vindeca sistemul corupt autohton şi nici nu-i va îndepărta din funcţiile cheie pe cei mulţi şi incompetenţi.

Ne putem firesc următoarea întrebare: De ce ar fi posibile investiţii în educaţie şi în sănătate într-un stat regionalizat şi nu ar fi ele posibile într-unul neregionalizat?

Regionalizarea este un moft, o nouă amăgire propusă de mai marii conducători, care nu poate aduce beneficii decât unor grupuri restrânse, decât baronilor locali care se luptă astăzi pentru menţinerea sau, după caz, obţinerea supremaţie