O sabie cu două tăişuri
Este adevărat că astăzi, după zeci de ani de la descoperirea primelor antibiotice, discuţiile medicale se axează mai mult pe atenţionarea la folosirea lor fără discernământ şi la apariţia rezistenţei la ele, deci, implicit la creşterea vulnerabilităţii în faţa infecţiilor grave. Cu alte cuvinte, antibioticele se constituie într-o sabie cu două tăişuri şi nu trebuie să fie niciodată autoadministrate, decizia aparţinând întotdeauna medicului.
Conform unui studiu recent realizat de GfK România, 44% dintre românii cu vârsta peste 15 ani au luat cel puţin o dată, în ultimele 6 luni, un tratament cu antibiotic. În acelaşi timp, statisticile arată că a crescut şi consumul de antibiotice în rândul copiilor. Astfel, un copil din ţările dezvoltate urmează aproape 10-20 de tratamente cu antibiotice înainte de împlinirea vârstei de 18 ani, iar abuzul de antibiotice în copilărie poate avea ca şi consecinţe diabetul zaharat de tip 1, obezitatea şi astmul, conform unui studiu coordonat de Universitatea din New York.
Aşa cum s-a observat încă din momentul descoperirii lor, antibioticele acţionează asupra bacteriilor şi nu asupra virusurilor. Prin urmare, atunci când aveţi gripă sau o răceală, afecţiuni de natură virală, rezistaţi tentaţiei de a folosi antibiotice, întrucât nu vă sunt de nici un folos. Dimpotrivă, vă supuneţi inutil riscurilor aferente administrării acestor medicamente. La fel de eronată este şi administrarea lor preventivă.
Cele mai frecvente urmări ale administrării de antibiotice sunt tulburările digestive, diareea şi apariţia candidei. Ele distrug flora bacteriană benefică din intestin şi astfel scad imunitatea. Pot provoca alergii la copiii mici şi nu numai. Totodată, unele studii susţin faptul că administrarea antibioticelor la vârste foarte mici poate produce apariţia astmului infantil. Anti
