Cineva care se crede

mai deştept… nu decât mine (asta nu e greu), ci decât este (asta e grav), mă somează: „mai bine te retragi”, pe motiv că: „şi aşa scrii genial, dar cu greşeli impardonabile de la unu care critică la greu greşelile”. Motivul e bun. Într-adevăr, nu există geniu agramat.

Fiindcă, oricum,

„geniu” nu se pune, fiind doar figura de stil băţoasă a unei ironii fleşcăite, în ceea ce mă priveşte, rămâne doar partea cu „greşelile impardonabile”. Dacă o conexez cu dedicaţia că sunt un autor care „nu ştie să se exprime”, e clar că la Co-media locală se sună retragerea. Cum ar fi să critice „la greu” greşelile altora unul care nu ştie să se exprime din cauză de greşeli impardonabile, mai fiind şi geniu, pe deasupra? Ce retragere, dom’ne?! Stingerea!

Deşteptu’ ăsta

de care vă povestesc îşi zice „Am fost cândva fan altPHel” (păcat că a renunţat, măcar era şi el ceva) şi vrea să dea stingerea la Co-media locală, din motivele arătate mai sus. Motive care mă amuză, fiindcă e caraghios să acuzi pe cineva de „greşeli impardonabile” şi să nu-i scoţi pe nas măcar una singură!

Dacă

mă enervează ceva, aia e partea mincinoasă, fiindcă prietenul ăsta al nostru… cică aş umbla cu cioara vopsită, în sensul că: „greşelile expuse (…) sunt pe jumătate inventate şi un alt sfert sunt exagerate grosolan”. Mi-a lăsat totuşi un sfert, ca să am şi eu de buzunar, mersi! Ceea ce nu e chiar rău, astea fiind greşelile corecte, ca să zic aşa, cele valabile, nu cele inventate sau exagerate, ci alea pe bune, adică, nu umblăm cu falsuri. Plus că putea să mi le ia pe toate, ceea ce înseamnă că trebuia să aduc de-acasă.

Amicul, carevasăzică,

mă face nu numai greşitor, ci şi inventator, în sensul că inventez greşeli, ca să am ce critica. Tare! Se vede de la o poştă că e din breaslă, după cum priveşte de sus: „n-o fi ea cine ştie ce (…) dar măcar a