Cehia a căutat să construiască atât coeziune între ţările central-est europene, cât şi o voce unitară a regiunii, cu care să se adreseze partenerilor din ‘vechea Europă’.

Articol din FP România nr. 32, iarna 2012

Corespondenţă din Praga, de la Forum 2000, ediţia 2012. Conferinţa internaţională anuală Forum 2000 de la Praga urmăreşte să pună Europa Centrală şi de Est pe harta lumii, să arate că idei relevante pentru contextul internaţional complicat pot apărea şi de aici, că regiunea nu este la periferia continentului şi a lumii, ci realmente o punte necesară între spaţiul euroatlantic şi cel oriental emergent.

A avut noroc de o schimbare de regim non-violentă. Este poate cea mai occidentală dintre ţările est-europene şi se manifestă fără complexe în clubul UE – unde adesea se opune deciziilor majorităţii. De pildă, nu a semnat noul Tratat Fiscal european şi nu are intenţia de a adopta prea curând moneda euro. Se deosebeşte de România şi prin aceea că a înţeles că nu poţi conta în UE dacă nu contezi în afara ei şi că, uneori, Europa Centrală şi de Est are nevoie de o singură voce ca să poată negocia cu nucleul dur european.

A avut şi ea, în timp, relaţii tensionate cu toţi vecinii, dar acum este arhitecta cooperării regionale. În pofida unei vechi percepţii reciproc negative, cehii şi polonii sunt acum cei mai buni prieteni. Praga are relaţii echilibrate cu Rusia, de care este şi total dependentă energetic, cu Germania – altă fostă ocupantă, şi îşi sprijină securitatea tot pe SUA, deşi a respins amplasarea scutului antirachetă pe teritoriul său.

Cehia a ştiut să-şi folosească atuurile în poziţionarea externă chiar în timp ce încă mai lupta cu meandrele tranziţiei interne. Şi-a identificat elementele de ‘brand’ – Primăvara de la Praga şi Vaclav Havel (bine, şi berea!) – şi le-a promovat consecvent. Acum, când o mare parte din lumea