La urma urmei, e o onoare să fii făcut varză de Ajax şi nu tocană de Molde
Steaua nu a jucat cu frică la Amsterdam. A gîndit ca săracul, ca să piardă la numai un gol. Steaua a mizat pe un eşec convenabil. Pentru mulţi, e mare onoare să fii învins de o echipă cu faimă. Nu o scuză, ci o onoare. Chiar dacă n-a spus-o nimeni de la Steaua, ideea ţinea de subînţelesul momentului. Citarea dimpreună cu Ajax, în această etapă a competiţiei, nu contează dacă e înfrîngere, e onorantă, iar dacă eşecul e la limită, el poate fi socotit la victorii. Stelei i-a fost de ajuns clasarea din grupe. Orice succes mai departe nu putea fi şi mai mare decît cel istoric de pînă aici. Deşi poate să obţină mai mult din grădina lui, ţăranul nostru produce doar cît să-i ajungă. Nu pentru un trai mai bun, ci pentru traiul pe care l-a dus. Ţăranul nostru a creat cel mai complet inventar de zicale în slava sărăciei. Noi, românii, nu avem şi proverbe ale bogaţilor. A fost 0-2 la Ajax, păi, nu-i rău de tot. Ferească Dumnezeu de mai rău! Mai rău ar fi ca după acest oarecum convenabil 0-2 în deplasare să ni se întîmple din nou un 1-5 acasă. Fotbalistului român care a ajuns la Steaua îi e de ajuns că e la Steaua. Nu trebuie să-şi sucească creierii şi să-şi rupă picioarele, fiindcă mai sus de Steaua nu se poate, iar mai jos se cîştigă destul prin faptul c-ai fost la Steaua.
Să fi fost dat afară de la Steaua e tot atît de convenabil ca a fi învins la un gol de o echipă de top în Europa. Nu contează că ai mîncat bătaie de la Ajax, contează că ai ajuns să iei bătaie de la Ajax, nu de la Molde. Starea de spirit generală asta a fost: Ajax o să meargă mai departe, dar nouă nu ne-a fost tocmai rău pînă acum. Ce contează că sîntem în februarie, pentru noi e Primăvară. Eram în Primăvară şi dacă meciurile s-ar fi jucat în ianuarie. La Bucureşti, cum spune proverbul, o să întindem şi celălalt obraz. Î
