Înainte de ’89, pentru români, Karel Gott era un fel de Sinatra şi Alla Pugaciova era o adevărată Diana Ross de la Răsărit. Iar Naidenov era Elvis

Primim la redacţie de la Rodica Tudorache: „Tinerii din ziua de azi nu îşi dau seama ce însemna venirea unei vedete de peste hotare ca să susţină concerte în România. Pe atunci nu făceau turnee prin ţară, veneau exclusiv la Bucureşti. Interpreţii erau aduşi de ARIA, singura agenţie de impresariat artistic care putea încheia astfel de contracte. De regulă, cred că aduceau ce îi plăcea tovarăşei. Şi cum nu-i plăcea nimic, concertele erau din an în Paşte, şi asta chiar nu este o simplă figură de stil”.

Naidenov TV

Pasionată de muzică şi de televiziune, doamna Rodica nu scăpa nici un concert transmis de la bulgari fiind una dintre locatarele care a „militat” în mod activ pentru schimbarea antenei individuale, cu o buclă în plus, agăţată în cele mai ciudate unghiuri pe balcon, cu celebra antenă colectivă pentru bulgari, prevăzută cu „muţuflender” în vârf, ca la pomul de Crăciun.

„Pe bulgari, spune doamna Rodica, în afară de „Studio X” şi „Leka noşti detza” prindeam şi eu spectacole muzicale. De departe, cele mai frumoase erau cele cu Vasil Naidenov, o „scobitoare” de om, dar cu teribil de mare priză la public. Ştiu că era o prostie, dar ajunsesem chiar să decupez poza lui de pe unde o găseam, în amuzamentul amar al soţului care spunea că a aflat cu cine îl înşel.

Şi iată că momentul mult aşteptat a venit. Primul concert la Bucureşti al lui Naidenov. Abia am făcut rost de un bilet şi iată-mă la Sala Polivalentă, proţăpită pe o scară de acces între sectoare, ca să văd mai bine. Nu a contat nici că, la plecare, soţul mi-a spus că, dacă merg la spectacol „cu fetele”, el acasă nu mă mai primeşte.

A fost doar bucuria că miam întâlnit idolul îmbrăcat cu pantaloni lucioşi, cămaşă albă şi cravată subţire, d