Înalt Prea Sfinţitul Epifanie Norocel, Arhiepiscopul Buzăului şi Vrancei, a trecut la cele veşnice pe 7 ianuarie 2013. La venerabila vârstă de 81 de ani!
Ştiu că despre morţi se spune numai de bine.Personal nu am avut relaţii bune cu vlădica din Buzău. La Revoluţie, unchiul meu, regretatul preot Minea Constantin, a făcut scandal la Episcopie. Nea Costel, cel de-al doilea tată al meu, l-a fugărit pe episcop împreună cu alţi 40 de preoţi până prin Moldova. Cred că şi avea de ce! I-au scăpat urma pe lângă Neamţ.
După două luni, când s-a aşezat FSN-ul mai bine, şi lucrurile au intrat într-un normal nefiresc, dolofanul apostol al lui Hristos, poreclit de preoţie Epidemie, s-a întors în jilţ. Unchiul meu a scăpat de caterisire, dar a slujit -până la moarte- cu ficaţii fierţi în cea mai nenorocită parohie din eparhie! L-a scăpat de caterisire umilinţa mătuşii mele care s-a prezentat cu copilul handicapat la episcopie! Un semn divin! Şi ultimele brute mai au suflet! Acum că s-a sfârşit din viaţă e tardiv să-i reproşez astea. I le-am spus în faţă şi nu a avut replică. Orice om, fie el al Bisericii sau nu, are lumini şi umbre. Ştiu că sunt părtinitor, că aş putea spune lucruri despre studiile incerte în URSS, despre aşa-zisele memorii ale Arhiepiscopului Hriţcu. L-am iertat!
Am fost primul care a anunţat dispariţia Prea Sfinţitului, la rugămintea părintelui buzoian Gabor, care nu a înţeles nici până azi de ce nu s-a făcut un breaking news. De parcă eu sunt vreun patron şi dau comenzi! Da, l-am iertat cu decenţă, fără să fac precum Pamfil Şeicaru, care a scris la moartea lui Alexandru C.Constantinescu, zis Porcu, un editorial teribil: „A murit Porcu!”. Să fim decenţi! A fost un ierah al vremurilor. Nici mare, dar nici prea mic. Să nu cădem în lauda prostului gust, precum un lăutar care a spus la postul meu preferat Trinitas TV că IPS Epifanie a fost „fondator de
