Într-o oază de lângă București, 30 de bătrânei sunt răsfățați mai ceva ca-n tinerețe și supravegheați mai bine ca la spital. Jumătate dintre ei locuiesc aici de doi ani și nu mai vor să plece. Copiii, majoritatea stabiliţi în străinătate, le cumpără fericirea cu peste 1.000 de euro pe lună.
Sursa: MARIAN ILIE
Sursa: MARIAN ILIE
Sursa: MARIAN ILIE
Sursa: MARIAN ILIE
Dimineaţa nu-i prinde în autobuz, în drum spre piaţă sau farmacie. Primesc micul-dejun la pat şi îşi savurează cafeaua pe terasa cu vedere la lac. Dacă se simt rău, trebuie doar să apese pe butonul de la brăţara pe care o poartă mereu la mână şi o asistentă le sare în ajutor. Până şi semnele vitale le sunt în permanenţă monitorizate.
Se întâmplă la 15 kilometri de Capitală, în satul Săftica, în unul din cele mai exclusiviste aziluri de bătrâni din ţară. O moşie care se întinde pe un hectar, cu 40 de locuri, unde trebuie să faci rezervare cu cel puţin o săptămână înainte ca să prinzi loc. Cei mai mulţi rezidenţi au IQ ridicat, au fost doctori, ingineri sau profesori universitari, în general figuri cunoscute ale vremii. Dar oricine e binevenit, atât timp cât îşi permite să scoată lunar din buzunar un salariu de multinaţională şi nu suferă de vreo tulburare psihică sau de vreo boală în stadiu terminal.
Brăţara care îndeplineşte orice dorinţă
Cum intri în cămin, ai senzaţia că eşti într-o galerie de artă. Din loc în loc sunt expuse obiecte vechi, de la maşini de cusut Singer, fiare de călcat până la aparate foto de colecţie, iar pereţii sunt tapetaţi cu tablouri. Piesa de rezistenţă este o pânză care înfăţişează drumul oamenilor spre infinit. Şi totuşi, nicio notă sumbră, totul e tras în bleu şi galben pal. „De când ne naştem, ne începem drumul spre infinit. Clipele de dinaintea sfârşitului pot fi frumoase, dacă le trăim
