Banala varza, despre care pomenesc in lucrarile lor specialisti ai medicinii antice, era cunoscuta inca de pe atunci pentru calitatile sale terapeutice. Aflam astfel, ca in acea perioada, leguma era recomandata pentru tratarea durerilor de cap si pentru mentinerea starii generale de sanatate.
De asemenea, cataplasmele cu foi de varza cruda, inmuiate in apa calda, erau folosite pentru tratarea ranilor si a luxatiilor, lucru pe care il fac, dupa mii de ani, si contemporanii nostri, mai ales in anotimpul rece, atunci cand durerile de oase se amplifica si, adesea, devin de nesuportat.
Cercetarile recente au confirmat ceea ce anticii deja stiau. Varza contine vitamina C, mai multa chiar decat portocalele, vitamina E, fibre alimentare, bune pentru o digestie sanatoasa, calciu, magneziu, potasiu si iod, care ajuta la buna functionare a creierului si a sistemului nervos, cat si la mentinerea functionarii optime a glandelor endocrine.
Varza murata a aparut mult mai tarziu. Aflam doar ca a fost folosita in China ca hrana zilnica pentru sclavii care lucrau la construirea Marelui zidul chinezesc. Reteta a fost preluata apoi, de popoarele din Rusia, iar in Europa a aparut mult mai tarziu, probabil si din cauza mirosului destul de neplacut care era emanat din recipiente si care nu placea nasurilor simandicoase.
Din scrierile vechi aflam ca un capitan al flotei britanice, James Cook, a introdus varza murata in meniul marinarilor de cursa lunga, salvandu-i, in acest fel, de avitaminoza. Se pare ca acesta a fost momentul cand ea a inceput sa fie apreciata in Europa, la justa ei valoare.
Oamenii de la tara cunosc foarte bine calitatile verzei murate cat si ale zemei, moarea de varza murata, cum i se spune prin unele locuri. Astfel, daca te-ai trezit ragusit, bea, de-a lungul zilei, doua trei pahare usor incalzite de moare. Da
