De ajuns nu e tocmai simplu, dar nici vreo inginerie deosebită: zi că ai de mers din Bruxelles spre Germania. Pe unde-o iei, nu prin Liege? Vezi, deci am dreptate. Bun, de la Liege cobori spre Malmedy (atenție, trebuie să ieși de pe autostradă), iar de-acolo îți setezi GPS-ul pe Waimes. Căutarea o să-ți dea două rute: fie o faci la stânga, pe un drum secundar care te scoate direct, fie o faci la dreapta, pe drumul mare, ocolitor, dar care trece prin Baugnez. Dar din moment ce eu vreau să te trimit la Relais de Poste pe drumul cel mai bun, o iei frumușel la dreapta, lași Baugnez-ul pe altă dată, că oricum acolo n-ai de văzut decât memorialul masacrului (SS vs americani), pe când la Robertville ai grosul: un nenorocit de castel (Rénastène), pădurile Ardenilor, lacul de acumulare... mă rog, destule.
Ai ajuns, te cazezi la Relais. Chestia e că nu ești nici la hotel, nici la motel, nici la hostel, nici la bordel, ești la o fostă ”stație de poștă” transformată într-un fel de han. Pe vremuri, aici se schimbau caii de la diligență, era un simplu grajd-releu, nimic mai mult. În mod normal, atmosfera e destul de sumbră, cu toate eforturile personalului de-a te face să te simți bine. Dar cum să te simți bine, dacă pe han scrie ”Leffe” și ”Stella Artois”, iar ei nici măcar n-au un bar la care să deguști respectivele licori?!
Aici e-aici, că e cu schepsis. Bar există (și încă cum!), dar nu e în incinta hanului propriu-zis, e un pic mai încolo pe drum; bunînțeles, total nesemnalizat, că dacă nu-i întrebam pe proștii ăia unde pot să beau ceva, mă culcam ca tristul și ratam mahmureala de dimineață. Când au înțeles ce vreau, s-au luminat la față și m-au lămurit prin semne (engleza lor e ca franceza mea), dar mi-au recomandat să nu beau apă, că cică apa de prin părțile lor nu e sănătoasă. Am rămas tâmpit: să fiu suspectat c-aș putea comanda apă într-un bar! Le-am exp
