Într-o glumă mai veche, un profesor de fizică îşi lăuda disciplina, pentru că e plină de "energie", "căldură", "putere", "viteză", în timp ce colegul său care predă matematică face toată viaţa calcule şi într-un final obţine zero, ba chiar se bucură pentru un aşa rezultat. Aceeaşi satisfacţie s-a putut citi printre declaraţiile, constatările şi comentariile făcute săptămâna aceasta în mediile politice şi financiare, după ce statisticile au arătat că economia României a avansat cu 0,2% în ultimul trimestru al anului trecut.

Dacă ar fi fost cu minus, se reinstaura recesiunea. Tot 0,2% este şi creşterea Produsului Intern Brut pe întreg anul trecut, pentru că trimestrul III consemnase deja o scădere. Practic, nu suntem cu nimic mai bogaţi decât în urmă cu un an. Teoretic, nu suntem nici mai săraci, deşi aproape că ne împiedicăm de cerşetorii care au umplut străzile oraşului.

Nici caprele vecinilor nu o duc mai bine. Economiile ţărilor din zona euro s-au dus şi ele la vale pe finalul lui 2012 şi singurele membre UE care au ieşit pe plus, cu excepţia României, au fost Bulgaria şi Ţările Baltice. Ca de obicei, Polonia se află în top, din nou motiv de invidie pentru premierul Ponta, supărat deja pentru fondurile europene mult mai consistente acordate acesteia.

Criza zonei euro (în recesiune) este indicată drept principală cauză pentru stagnarea economică românească. Restul însă este exclusiv vina noastră. Astfel, agricultura care ne-a salvat în 2011 a avut de luptat cu seceta în anul următor. Sistemele de irigaţii au fost furate şi duse de mult la fier vechi, iar rugăciunile şi paparudele nu au fost suficiente ca să aducă ploi. Cine să vină să ne toarne apă? Lipsa investiţiilor s-a resimţit de asemenea în "îngheţul" economic şi, implicit, al condiţiilor de viaţă din România. Dar în acest caz exista o soluţie: fondurile europene, de care