- Cultural - nr. 33 / 16 Februarie, 2013 TIMPUL POETILOR lexem, lexeme, s.n. Cuvant sau parte de cuvant care serveste ca suport minimal al semnificatiei – din fr. lexeme. Dintre lexemele cu referire temporala am selectat pentru rubrica noastra cuvantul vreme. vreme, vremuri, s.f. 1. Timp. 2. Durata limitata (…) masurata in ore, zile etc. Poetul premodern, Iancu Vacarescu (1792-1863), in elegia meditativa Ceasornicu indreptat, se adreseaza celui ce marcheaza curgerea timpului, implorandu-l sa ofere omului mai multe zile faste: "Tu care vremea ne spui ca trece,/ Ne-aduci aminte des, moartea rece, / Vino acuma, ia invatatura/ Schimba nedreapta a ta masura! Stii ticalosul om ce putine / Poate sa aiba ceasuri de bine”. (adj, "ticalos” cu sensul de (persoana) care se gaseste intr-o stare jalnica; (om) vrednic de mila, sarman, napastuit. Sensul este precizat si in DEX. Lexicul limbii romane contine astfel de cuvinte care, in timp (secole), si-au schimbat sensul (carte, vornic, vornicel, etc). Cuvantul vreme intra in locutiunea din vreme in vreme; din cand in cand; uneori; din timp in timp: "Tu torci. Pe vatra veche ard,/ Pocnind din vreme-n vreme,/ Trei vreascuri rupte dintr-un gard,/ Iar flacara lor geme;/ Clipeste-abia din cand in cand/ Cu stingerea-n bataie…” (G. Cosbuc). Locutiunea adverbiala din vreme in vreme este in relatie sinonimica cu loc. adv. din cand in cand (sinonimie totala). Verbul "a clipi” include si o raportare semantica temporala, intr-o ampla personificare. Poet al peisajului dezolant, lugubru, George Bacovia, dominat de nevroze, simte timpul "tresarind si asteptand”: "Un gol istoric se intinde,/ Pe-aceleasi vremuri ma gasesc,/ Si simt cum de atata ploaie/ Pilotii grei se prabusesc”. (Lacustra) Raportarea la ceasuri, ca obiecte care servesc la determinarea si masurarea timpului in limitele unei zile (DEX), o "socoate si o aude” si Poetul florilor: "Sa