De o săptămână, moda hipo străbate Europa, ca o stafie de lasagna sau o umbră de burger apărute pe undeva, la capătul lumii, poate în Somalia de Sud, nu ştim. Ceea ce însă ştim cu siguranţă este că, din Cipru, Franţa sau Belgia, până în Luxemburg, Germania, Olanda şi Marea Britanie, se poartă calul.

O cureluşă de hăţ se pare că ar fi ajuns până hăt! departe, şi în România (între noi fie vorba, nici nu se putea altfel, ştiut fiind că orice este endemic, face pui şi provoacă mâncărime sau nervi provine din spaţiul carpato-danubiano-pontic!).

Cunoaşteţi speţa, da?! Marea Britanie, într-o dimineaţă (precum amiaza, aşa!), constată că lasagna fabricată de firma FINDUS şi etichetată ca fiind cu carne de vită, conţinea, de fapt, carne de cal. Materia primă era procurată de la un subcontractor francez, Comigel. Iar – aici intrăm noi în scenă, care, aşa cum ne ştim, oameni serioşi, luăm de bună replica proaspăt dezgropatului Richard al III-lea: „Un cal!...Un cal! Regatul meu pentru un cal!” – carnea în cauză, de origine română, potrivit autorităţilor franceze, ar fi urmat un circuit Olanda-Cipru, înainte de a ajunge la un alt furnizor francez, Spanghero şi distribuită, ulterior, către Comigel. Las’ că FSA, Agenţia britanică de securitate sanitară, a efectuat percheziţii, împreună cu poliţia, într-un abator englez şi o uzină din Ţara Galilor, bănuite că au furnizat carnea pentru produsele de tip kebap şi hamburgeri cu carne de cal în loc de vită (şi descoperind, astfel, şi o filieră britanică în acest comerţ, pe lângă cea franceză!). Dar, între timp, pecinginea s-a lăţit. Prin urmare, a fost găsit cal şi în burgerii de vită din Germania, vânduţi prin lanţul Tesco, în timp ce în Olanda a fost dovedit că directorul unei fabrici de cărnărie, Draap Trading Ltd. („draap” – citit invers, înseamnă „cal” în hollands!), mai fusese condamnat o dată pentru această substituţie ne