Petrece, de bună-voie, opt ore pe zi, într-un loc care pentru mulți reprezintă un coșmar. Nicoleta Pop este "mamă și tată", duhovnic și psiholog pentru cei mai periculoși dintre cei ce reprezintă spaima societății. Gardianul Nicoleta este, de peste opt ani, singura prezență feminină a secției de maximă siguranță de la Penitenciarul din Gherla.

Pe coridor e liniște. Prizonierii ies din sala de mese și se îndreaptă, cuminți spre cele cinci camere cu câte 20 de paturi unde sunt “cazați” pentru mulți, mulți ani sau poate chiar pe viață. Se uită la Nicoleta și, în colțurile gurilor unora dintre ei, se ivește un zâmbet cu subînțeles. Dintre cei 87 de deținuți pe care Nicoleta reușește să-i țină în frâu, 16 nu sunt, dacă se poate spune, “privilegiați”. Aceștia sunt încarcerați în cele patru camere a câte șase paturi, care sunt alocate gradului sporit de risc al secției de maximă siguranță. Ei sunt cei care întind mâna, prin micul geam de la ușă, și primesc farfuria cu supă.

Pe un cărucior mare, împins de unul dintre deținuți, sunt două oale mari pline cu mâncare. Bărbatul se oprește în fața fiecărui geam și toarnă câte un polonic mare de supă în farfurii pe care, apoi, le întinde mâinii care iese prin geam. Trecem timizi, reporter și fotograf, pe lângă cărucior și, de-a dreptul uităm să mai respirăm când ne trezim pășind într-una din încăperi unde cei 20 de “locuitori” se trag la o parte, ospitalieri, să ne facă loc nouă, curioșilor. Simțim priviri ațintite asupra noastră, ne facem scurt treaba, respectiv câteva poze și ieșim cu pași rapizi. Auzim sunetul ușii pe care Nicoleta o închide în urma noastră. Ne retragem în biroul Nicoletei și, cu toate că ne simțim copleșiti de pereții groși de peste doi metri și de grilajul de la geam, parcă suntem mai relaxați.

“La început am avut mari probleme cu ei. Având pedepse foarte mari, familiile nu i-au mai căutat, cel