Procedura de mediere este obligatorie în cazurile de malpraxis începând cu data de 1 februarie 2013. Până acum, legea permitea ca partea care se considera prejudiciată să se poată adresa direct instanţei. Ordonanţa de urgenţă nr. 90 din 12 decembrie 2012 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, şi pentru modificarea art. II din Legea nr. 115/2012, a prorogat intrarea în vigoare a obligativităţii procedurii de mediere în cazurile de malpraxis începând cu data de 1 februarie 2013. Astfel, confom legii medierii, aceasta este obligatorie în domeniul răspunderii profesionale, respectiv în cauzele de malpraxis, în măsura în care prin legi speciale nu va fi prevăzută o altă procedură.

Medierea

Medierea reprezintă o modalitate de soluţionare a conflictelor pe cale amiabilă, cu ajutorul unei terţe persoane specializate în calitate de mediator, în condiţii de neutralitate, imparţialitate, confidenţialitate şi având liberul consimţământ al părţilor. Medierea se bazează pe încrederea pe care părţile o acordă mediatorului, ca persoană aptă să faciliteze negocierile dintre ele şi să le sprijine pentru soluţionarea conflictului, prin obţinerea unei soluţii reciproc convenabile, eficiente şi durabile.

În situaţia în care nu se va pune în aplicare procedura medierii în caz de malpraxis şi se va introduce direct cerere de chemare în judecată la instanţă, aceasta va respinge cererea ca inadmisibilă, considerându-se un caz de neîndeplinire de către reclamant a obligaţiei de a participa la şedinţa de informare privind medierea. Dovada participării la şedinţa de informare privind avantajele medierii se face printr‑un certificat de informare eliberat de mediatorul care a realizat informarea. Dacă una dintre părţi refuză în scris participarea la şedinţa de informare, nu răspunde invitaţiei sau nu se prezi