- Istoric - nr. 33 / 16 Februarie, 2013 In anul 1937, Nicolae Iorga (1871-1940) a primit in dar din partea lui Ahmed Zogu – regele si creatorul statului modern albanez – un teren in Saranda, drept recunostinta a faptului ca ilustrul savant roman a redactat prima Istorie a Albaniei, lucrare pe care a publicat-o in anul 1919. Scrierea acestei istorii a fost urmarea mai multor cursuri tinute de Iorga in calitate de profesor la Universitatea din Bucuresti, si care au fost utilizate ca material documentar de delegatia albaneza la Conferinta de pace de la Londra, 1919, unde a sustinut cauza independentei si a recunoasterii pe plan international a Albaniei si a granitelor ei. Anterior acestui eveniment, tot Iorga a descoperit in anul 1915 primul document in limba albaneza, in fondul Bibliotecii Laurenziana din Florenta (Italia), o formula de botez, probabil un text liturgic scris de episcopul de Durrës, Pal Engjëli (14161470). Iorga, la randul sau, i-a daruit terenul primit de la Ahmed Zogu statului roman, pe care a dispus construirea Institutului Roman de la Saranda pe baza planurilor arhitectului Petre Antonescu, aici urmand a fi facute studii arheologice. Acestui institut, dintotdeauna i s-a spus "Casa Iorga”. Institutul a functionat intre anii 1937-1940 si 1942-1944 sub conducerea profesorului Dumitru Berciu (1907-1998), eminent istoric si arheolog, recunoscut ca fiind autorul celor mai semnificative cercetari si studii despre celti si traco-geti, dar si mai mult datorita descoperirii sale din anul 1956 in urma sapaturilor facute la Cernavoda, a celebrelor statuete "Ganditorul” si "Perechea” sa, capodopere unicat ale artei eneolitice ce apartin culturii Hamangia. Fiica reputatului istoric, mergand si ea – profesional vorbind – pe urmele tatalui sau, prof. univ. dr. Adina Berciu, ii continua cercetarile, si cel mai nou proiect al sau se deruleaza in Albania, unde cu o e