Din însemnările zilnice ale lui Constantin Argetoianu (144)

Alphonse de Chateaubriant publică în ziarul său La Gerbe testamentul politic al cardinalului Baudrillart. E scurt, dar precis: “Mă voi înfăţişa în faţa lui Dumnezeu. În acest ceas nu trebuie să uit că El este Adevărul şi că, dacă m-aş împotrivi adevărului cu vreun cuvânt mi-aş întina sufletul. Vorbesc de aceea în deplina cunoştinţă a răsunetului cuvintelor mele, cu sufletul deschis şi fără socoteli omeneşti. Declar că în acest ceas, mai mult decât niciodată recunosc limpede că singurul drum pentru mântuirea Franţei este legătura într-o totală şi neţărmurită înţelegere cu Germania, cu Marea Germanie Europeană de mâine. Franţa, şi aceasta este ultima asigurare pe care o dau, va fi numai atunci ferită de moarte, dacă-şi va lega soarta de Germania.”

Ultimele cuvinte ale ilustrului cardinal au făcut mare impresie în Franţa — şi chiar în Germania...

_____

Duminică 7 iunie.

Dejunat ieri, şi petrecut după amiaza la Snagov, la doctorul Costinescu. Snagovul e un colţ de rai, la porţile Bucureştilor. Cum e natural în colţ de rai, femeile se plimbă pe lac şi pe marginile lacului, goale sau aproape goale. Pe plaja unei vile vecine de-a lui Costinescu, se lăfăiau, se scăldau, ţipau d-nele M.V., B., N., P.— patru din cele mai cotate frumuseţi ale Bucureştiului — şi drept frumuseţi le-am ţinut şi eu până ieri... Dar ce-am văzut ieri m-a îngrozit! Doamne Sfinte, ce picioare, ce glezne, ce coapse, ce falduri sub crupă — o scârbă! E ciudat că femeile n-au ruşine să-şi arate infirmităţile...

_____

După ordinele de zi germane publicate ieri au apărut azi-dimineaţă şi ale lui Antonescu, din 4 iunie, adresate şi ele trupelor române de la Harkov şi de la Kerci. Probabil că n-au fost redactate de dl Ică, căci sunt sobre şi cum trebuie...

Pe toate fronturile relativă acalmie. Mai agitat e front