De la o vreme, se petrece ceva ciudat cu cronica asta altPHel. Bine, multora le-a provocat ea coşmaruri încă de la început, dar, la naiba!, unii se mai şi trezeau. În sensul că nu se urcau ca somnambulii pe acoperişul pseudonimelor de pe net, ca să recite ce minunat coşmar au ei din cauza cronicii altPHel. Deci, în ultima vreme, primesc tot felul de mesaje, cele mai multe drăguţe, de genul: „nu te duce capul”, unele de bine: „eşti varză”, altele de rău: „mai bine te retragi”, dar cu sugestii politicoase: „locul dumneavoastră este în altă parte”, toate foarte simpatice: „detractorul… latră”, pe ideea că cine, naiba, sunt eu, ca să-mi dau cu părerea despre cărţi, reviste şi alte apucături de breaslă?

Cel mai bine a sintetizat isteria un ciudat cu pseudonim nostalgic: „Am fost cândva fan altPHel”, uite ce-l freacă pe el grija: „Eu unul n-am auzit ca marele Ghiţă Mateucă să fi scos el vreodată o revistă ca să aibă cu ce compara”. Impecabilă logică! Aşadar, numai ciobanii au voie să mănânce brânză, fiindcă doar ei „au cu ce compara”, pe principiul „eu te fac, eu te halesc”. Nu contează că o profesoară de română (gradul I!) face dezacorduri gramaticale într-o revistă de cultură, nu interesează că o poetă, şi şefă de cenaclu, pe deasupra, confundă lira cu harpa şi cupa lui Dionisos cu arcul lui Eros, şi vorbeşte de „limba valacă”, nu importă că altcineva, absolvent de universitate, redactor-editor la „revista oamenilor inteligenţi”, poet, normal, scrie ca la aprozar: „dorinţa de a fii” – nu!, astea sunt expresia unei normalităţi intelectuale şi cultural-literare, iar balamutul sunt eu, cronicarul altPHel, care îmi permit să le ironizez. Unii ziarişti plagiază fără ruşine, dar nici asta nu se pune, fiindcă nu greşeala penibilă şi furtul jenant sunt problema, ci eu, cronicarul altPHel, că îi fac de kk. Şi stârnesc furia unora care, în loc să-mi demon-streze că nu am