Istoria Banatului este mai mult decât interesantă, are personalităţi demne de panteonul mondial, are evenimente care sunt înscrise cu litere de aur în istoriografia Europeană, însă zona a fost ignorată cu desăvârşire de istoricii români.

Toţi istoricii, chiar şi cei aflaţi astăzi la modă, precum Lucian Boia sau Neagu Djuvara, s-au ocupat de istoria românilor de perspectiva Ţării Româneşti şi Moldovei. „Nu s-a scris despre istoria Banatului şi nu se scrie nici astăzi. Chiar şi acum, colegii mei istorici de la Bucureşti îmi spun că noi suntem de vină, pentru că nu publicăm în revistele de acolo. Istorici de aici mai publică în Banat şi Cluj, dar la Bucureşti nu”, a declarat istoricul timişorean Ioan Haţegan.

Zona Banatului era parte din puternicul Regat Ungar, în timp ce de abia după mai multe veacuri au început să apară, şovăielnic, primele voievodate româneşti. În perioada în care Timişoara era deja o cetate puternică, devenită capitala Regatului Ungar (1316 - 1325), după ce Carol Robet de Anjou şi-a mutat reşedinţa aici, Bucureştiul avea să mai aştepte aproape 150 de ani pentru prima atestare istorică.

Un alt motiv pentru care istoria Banatului era ţinută sub tăcere este faptul că regii şi conducătorii din Banat nu erau români, astfel că era mai bine ca ei să fie ignoraţi. “Nu a existat o dorinţă de a promova această regiune, în niciun fel. Era mai bine să nu se vorbească. Istoria Banatului nu a fost istoria României, dar nici măcar a Transilvaniei, de care este legată doar în anumite momente. E separată în foarte mare măsură. Istoria Banatului este legată de Regatul Maghiar, de Imperiul Otoman, de Imperiul Habsburgic, de Imperiul Austro-Ungar, iar de abia de la 1919 de România”, a mai spus istoricul.

Puţinele lucruri care s-au spus despre Banat au fost cosmetizate în istoria naţional-comunistă. “Nu se poate spun