Il cunosc din 1993, cand a fost angajat, in urma unui concurs, la „Bulina rosie”. Un tip linistit, serios si retras. Chiar introvertit. Mi-a fost apoi adjunct la sefia Departamentului Politic de la EVZ, unde isi indeplinea sarcinile prompt, cu exactitate si fara sa se bata cu pumnii in piept. Ulterior, drumurile noastre s-au despartit. Mai tarziu, a ajuns Redactor-sef la „Cotidianul” lui Ion Ratiu, sub conducerea editoriala a lui Ion Cristoiu. Apoi, a renuntat la tot si si-a luat lumea in cap. Si-a cautat fericirea si implinirea pe alte meleaguri. Romanii pleaca: in Europa, in SUA, in Canada. Orientul, de obicei, este pentru ei doar o destinatie de vacante exotice. Nu si pentru Ciprian…

Ciprian Radavoi este casatorit acum cu o thailandeza, „micuta Nok” – cum ii spune el, si, dupa ce a lucrat o perioada la ferma socrilor sai in Thailanda, acum isi face doctoratul in China, la Beijing, dar are ganduri de revenire in Romania. Are o poveste fascinanta, cu impliniri si nereusite, o poveste de viata cu care prea putini se pot lauda… In mijlocul unei livezi de „langon” (Ochiul dragonului), un fruct necunoscut la noi, a fost gasit si de colegii de la „Gazeta Sporturilor”, pentru care a fost sursa intr-o ancheta. L-am invitat pe Ciprian sa-mi scrie pentru rubrica de pe Reporter Virtual – „Destine. Ziaristi care si-au luat lumea in cap”. L-am convins greu, pentru ca nu-i place sa vorbeasca despre el:

„Am plecat din presa acum cincisprezece ani, intr-o dimineata, cand in locul lui Ion Cristoiu l-am gasit director la “Cotidianul” pe Dan Diaconescu. Eu eram Redactor-sef. Cristoiu isi stransese desaga in seara dinainte, dupa o cearta cu Ion Ratiu pe care si-o dorea de mult, dar batranul nu se mai enerva odata, si in graba plecarii, uitase sa-mi spuna… N-a pierdut nimic presa romaneasca prin plecarea mea, si nici eu – n-am fost niciodata ziarist de valoar