- Social - nr. 33 / 16 Februarie, 2013 Sa aflu zilnic ca in viata nu se mai poate, Sa traiesti, decat dand permanent din coate, Cautand mereu fel de fel de subterfugii, Sa nu se mai spuna ca noi suntem slugii Europei, stapanul care vine si dicteaza Daca pentru romani, acasa, votul conteaza. Nu, nu mai vreau ca in toate topurile Noi, romanii, sa ocupam doar locurile, Care ne dezonoreaza si ne anatemizeaza. Nu mai vreau mereu, mereu sa mi se spuna Ca suntem egali, cand vad ca totu-i minciuna. Pumni in gura, tacere si, poate, urlet la… luna. Zadarnice incercari sa avem o viata, mai buna! Nu vreau conducatori fara coloana vertebrala, Care-si lasa tara si neamul in voia celor de afara. Unii dintre ei vin si se plimba ca niste stapani. O, Doamne, parca Tara a ajuns un sat fara caini. Nu mai vreau sa vina deloc, nici americanii Sa ne invete cum sa ne dramuim saracia si banii. Sunt si avem de-ai nostri destui confrati, Care ar putea sa ne invete, daca ar fi lasati. Strainii nu inteleg sau poate ca nici nu vor, Ca romanii au de la stramosi o demnitate a lor, Demnitate care in picioare-i calcata acum, De catre cei ce clameaza ca doar binele il vor. Asa o fi, numai ca uita sa spuna ca vor binele lor. Nu mai vreau, la noi acasa, nicio otreapa oneroasa Care sa ne dicteze, in functie de propriul interes, Daca mai meritam sau nu un Parlament ales. Nu mai vreau promisiuni neonorate si desarte, Facute de cei ce au bani, dar nu bun-simt si carte. Nu mai vreau ca tradatorii de neam si de tara, Fie ca sunt de aici sau veniti de aiurea, de afara, Sa vanda aurul, argintul, gazul de sist, metalele rare Pentru propriul interes si pentru cateva parale. Nu mai vreau ca terenul agricol din iubita Romanie Sa fie scos la mezat, iar tara sa devina o colonie. Nici ca acei ce conduc facand tot felul de combinatii Sa mai fie acuzati ca sunt partasii unor conspi