Miramar, romanul egipteamului Mahmuz nu m-a prins de la bun început, mi s-a părut prea lent. După câteva săptămâni m-am hotărât să-l încerc din nou – Băieții de pe strada noastră – alt roman al lui Naghib Mahmuz îmi plăcuse. Și în plus, o voce gravă avertiza ascultătorii Radio România Actualități despre pericolul la care se expun dacă vizitează în această perioadă Egiptul, inclusiv orașele Cairo și Alexandria. La televizor sunt știri și imagini despre protestele din Egipt, despre Frăția Musulmană, despre o nouă revoluție egipteană. Miramar spune câteva povești despre o altă revoluție care a avut loc acum mai bine de jumătate de secol. Totuși, nu poți să nu observi că actorii principali par să fie într-un fel aceiași.

Acțiunea din Miramar se petrece în Alexandria, anii 60. Patru locatari ai pensiunii Miramar povestesc despre felul în care viața lor a fost schimbată de către unul dintre evenimentele cele mai importante care din istoria Egiptului, revoluția de la sfârșitul anilor 50. Mahfouz vorbește prin dezamăgirile personajelor principale despre o țară care încearcă din răsputeri să se schimbe deși este ancorată puternic în trecut. Pe de o parte unii dintre egipteni și-au pierdut averile și au rămas săraci și fără perspective, de cealaltă parte, cei care fac parte din noul regim nu reușesc să evolueze atât de ușor și de rapid cum își imaginaseră inițial. Locuitorii pensiunii fac deci parte din două clase sociale diferite, una pe cale să se ridice (cu greu) iar alta care se prăbușește (rapid) odată cu schimbările aduse de revoluție. Primul care vorbește despre aceste schimbări este un jurnalist pensionar, Amir Wagdi, cel care a avut ocazia să observe și răscoala împotriva Marii Britanii din anii 20. Înțelept și împăcat cu propria viață se ferește să discute în contradictoriu cu Pasha, un alt locuitor, contemporan cu el care în lumina noilor evenimente a răm