Baronul Laveleye. Voiaj în România (5)

Impresii de călătorie, crochiuri sentimentale, amintiri despre oameni şi locuri, care denotă marele interes pe care l-a purtat României baronul belgian Emile de Laveleye. Paginile sale de memorialistică – traduse azi pentru prima dată în limba română – sunt utile şi în plan istoric. Le-am extras din cartea sa “La Peninsule des Balkans”, publicată în 1888, în urma voiajului întreprins în Europa orientală.    

__________________________

Statul român a păstrat în posesiune imense domenii şi nu de puţine ori primeşte propuneri ca acestea să fie împărţite ţăranilor; ar trebui sa se procedeze ca în Bosnia, în Serbia şi în mai multe state americane, adică să se introducă legea homestead-ului, care garantează fiecarei familii agricole o casă şi un lot de pământ individuale. În legătură cu acest subiect, poate fi citită cartea, foarte instructivă, a lui Rudolf Meyer şi a cărei traducere în franceză urmează să apară. Homestead-ul este un mod de a pune capat "acaparării semite" a pământului, de care toţi se tem, în Romania. Loturile ţăranilor au fost declarate inalienabile, dar numai pentru 30 de ani.

Ministrul instrucţiunii publice, Dl. Petre S. Aurelian crede că dacă ţăranii ar ajunge să cultive proprietăţile pe care le deţin în mod intensiv, n-ar avea nevoie să-şi mai vândă forţa de muncă pentru un câştig de nimic. El mai crede că, prin asociere - metoda pe care ei o înţeleg foarte bine - ar putea să cumpere, în comun, maşini de arat, îngrăşăminte şi chiar loturi de pământ scoase la vânzare de proprietarii ruinaţi. Deja, unii locuitori din comune se asociază pentru a închiria sau a arenda, în parte, o fermă mai mare. Ei o repartizează între ei, plătind, fiecare, în raport cu întinderea cultivată şi cu numărul de animale pe care le păşunează. E aproape un fel de "township" scoţian. Asociaţiile