Politrucii din UDMR şi PDL s-au refugiat la Comisia Naţională de Acreditare a Spitalelor

În stufoasa birocraţie românească găsim insule care au devenit veritabile feude de partid, ce rezistă schimbărilor politice cu mult mai bine decât instituţiile la vedere. Mai mult, ele îşi întăresc statutul prin reglementări interne ce ridică un zid de ceaţă care ascunde viaţa funcţionarilor din interiorul celulei de partid. Rândurile de început ale anchetei noastre nu deschid o comunicare teoretică vizând autonomia de partid în birocraţia de stat, ci reflectă statutul unei instituţii cu rol important în sistemul de sănătate: Comisia Naţională de Acreditare a Spitalelor.

Puţină lume din afara sistemului ştie de existenţa acestei Comisii Naţionale, care a acţionat discret încă de la înfiinţare, în anul 2008. Rolul ei este să coordoneze standardizarea calităţii serviciilor furnizate de spitale cu scopul îmbunătăţirii stării de sănătate a românilor. Instituţia funcţionează ca entitate publică, având personalitate juridică în subordinea primului-ministru şi este finanţată din venituri proprii şi subvenţii de la bugetul de stat. Reforma în sănătate, mult discutată, dar rămasă la stadiul de dezbatere, îi acordă comisiei un rol important, în sensul stabilirii gradelor de competenţă ale unităţilor sanitare, în funcţie de care se decontează şi cheltuielile de la Casele de Asigurări de Sănătate. Miza economică depăşeşte cu mult imaginea discretă a CONAS, şi cine a “mirosit” filonul de aur ascuns în pixul acreditării s-a apropiat cu mult interes şi prietenie de instituţie. Unde-i cald şi bine se aciuează multă lume, care, la “umbra” unei instituţii comode, puţin călcate de controale şi de reporteri indiscreţi, aşteaptă vremuri mai bune.

Directorul general al CONAS ilustrează cel mai bine procedeul “trecerii în adormire” pentru fidelii partidelor. În 20