Un ţoi de pălincă bătrână, la 50 de grade şi 11 lei, deschide apetitul oricărui sătul de viaţă.
E frig şi niscaiva proteine şi calorii n-au cum să facă rău, aşa că nişte măduvă coaptă în os, la 19 lei cinci bucăţi, cu sare grunjoasă şi hrean sau mujdei, după gust, îţi desfundă instantaneu nasul. Încă o horincă şi un drob măcelăresc de măruntaie de purcel tăiate la satâr, legate cu ou şi colorate cu verdeţuri, la acelaşi preţ ca felul precursor, cheamă degrabă o Crâmpoşie de Drăgăşani, la 66 de lei bateria.
O supă grasă de găină de ţară, cu găluşte ca la bunica, e ridicolă, în pielea goală, la numai 12 lei! Iar o duzină jumate de creste de cocoş, rămas fără freză, trase la tigaie şi udate cu vin alb şi o storcătură de lămâie, cu o brumă de pătrunjel rupt cu mâna şi un căţel de usturoi batjocorit de un cuţit nemilos îţi jumuleşte buzunarul de 18 lei. Unicat! Apoi, am încasat o stângă la ficat din partea unei pulpe zdravene de raţă pe varză, cu jumări de gâscă. Păcat că nu erau crocante... 28 de lei, cu ardei iute inclus!
Nu se mai putea, altfel, fără o carafă de riesling de Ciumbrud, la opt lei litra, bun să calmeze nebuna de bilă! Iar un Parfait cu alune, ca pe timpul lui Ceaşcă pentru cunoscători, ne-a readus aminte gustul tinereţii. DE VEGHE PRIN CARCIUMI. De la Maya la Allah și apoi la noi, la sat!
Când să plecăm, un taraf bine conturat, cu repertoriu atât lăutăresc, cât şi de cafe-concert, ne-a mai influenţat cu o carafă! Şi, culmea, într-o Capitală a cluburilor, localul a păstrat ringul de dans de pe vremuri, numai bun pentru pipăieli ca altădată. Faină treabă!
“Am clienţi care vin, de peste 30 de ani, pentru aceleaşi gusturi! De asta am rezistat. E vorba de nostalgie!” PAUL BUNDAC, cârciumar bătrân, de 32 de ani la Perla
Restaurant românesc urban
Cu siguranţă, cei peste 40 de ani îşi aduc aminte de Perla, din Calea Doroba
