Aseară, după ce s-a anunţat că marele trofeu al Berlinalei a revenit filmului românesc „Poziţia copilului”, s-a umplut Facebook-ul de like-uri, share-uri şi comment-uri. Oameni care apreciază, după cum am putut vedea în profilul lor, „Florin Salam”, „Viorica şi Ioniţă din Clejani” şi sprijină cauza „Liviu Guţă la Eurovizion”, se înghesuiau să laude uriaşa performanţă a regizorului Călin Peter Netzer, comentând „Suntem ce-i mai tari din Europa! Lea-m traso la americani!”.

Dacă măcar jumătate din cei care au vorbit ieri despre această peliculă s-ar duce la cinematograf, să o şi vadă, cred că am avea, în câţiva ani, o industrie de profil mai tare ca Hollywood-ul, şi am ameninţa serios şi Bollywood-ul, chit că indienii lor sunt cu câteva sute de milioane mai mulţi decât indienii noştri.

În discursul de mulţumire, producătoarea Ada Solomon a vorbit elogios despre cei ce s-au implicat în realizarea acestui film, şi le-a atras atenţia politicienilor români să fie mai atenţi cu cinematografia autohtonă. Imediat, la noi în redacţie telefoanele au început să zbârnâie şi oameni politici din întregul spectru politic ne-au sunat, să-şi exprime indignarea.

„Cine este, dom’le, femeia asta, să ne acuze pe noi?, a urlat în receptor un lider politic marcant (nu spunem cine, că ne-nchide pe toţi!). Ştie femeia asta că de 23 de ani noi ne chinuim să le asigurăm condiţii, să-şi facă ei filmele de rahat? Dacă nu distrugeam noi sistemul medical, mai făcea Cristi Puiu „Moartea domnului Lăzărescu”? Făcea pă dracu! Sau dacă nu puneam noi fabricile pă butuci, mai făcea Mungiu „Despre oameni şi melci”? Nu mai vorbesc de „Ultimul corupt din România” – cum să faci un aşa film, dacă n-am fi existat noi, ca surse de inspiraţie? Puteau norvegienii să facă filmul ăsta sau danezii sau nemţii? Eee? Puteau, spune, domn’le, puteau? În loc să zică mersi şi bogdaproste că-i sprijinim şi