Vizita lui Traian Basescu la Vatican merita a fi consemnata, in primul rand, ca un firesc act de curtoazie facut unei mari personalitati, asa cum este Papa Benedict al XVI-lea, cel ce a decis sa coboare de pe unul din jilturile bisericesti ale lumii.

Cu putin timp inaintea plecarii spre Roma, presedintele poposise in Maramures la priveghiul calugarului Serafim Man. Prezenta lui Traian Basescu la capataiul monahului a fost explicata de actualul staret al manastirii Rohia:

"Presedintele Traian Basescu a venit sa-i aduca un ultim omagiu parintelui Serafim, fiindca dansul a fost la Rohia de mai multe ori, cand era ministru al Transporturilor, ca primar al Capitalei si ca presedinte al tarii. S-a intalnit intotdeauna cu dansul si i-a spus cateva cuvinte cand a fost primar al Bucurestiului, ca dansul va ajunge un om mare si va trebui sa carmuiasca tara. Si s-a simtit dator sa vina sa-si ia ramas bun".

Dincolo de profetia adeverita (pe care nu mi-o propun spre explicare)a calugarului Man in ceea ce-l priveste pe domnul Basescu, consider ca altceva i-a aureolat menirea de numit al divinitatii. In 1973, marele Constantin Noica, fratele intru suferintele detentiei politice al lui Nicolae Steinhardt, i-a spus carturarului sa se indrepte catre bratele deschise ale staretului Man.

In pofida riscului unei puternice opozitii a ierarhiei ortodoxe, cu efectele de rigoare (Steinhardt era evreu), l-a uns in monahism. In secret, se intelege. Apropo de scriitorul si publicistul semnatar al operei "Jurnalul fericirii", fostul sef al diplomatiei romanesti din perioada interbelica, Grigore Gafencu, ii scria: "Nicule, vreau ca Romania sa fie condusa de evrei, dar de evrei ca Sfantul Pavel, ca altfel ne-a luat dracul".

De-a lungul timpului, in ani de restriste, Romania a avut in stranele de aur ale Bisericii sale figuri proeminente.