În „Monitorul de Vrancea“ îşi face debutul o nouă rubrică: „Profu’ de la pagina 6“, prin care dorim să vă prezentăm educatori, învăţători, profesori, oameni care ne învaţă copiii câte-n lună şi-n stele, oameni dedicaţi profesiei lor.
Tudoriţa Ilie este o persoană pasio-nată de munca sa, care a ştiut să facă din profesia de învăţător o adevărată artă. Are 52 de ani şi a trecut de la statutul de „tovarăşa învăţătoare“ la cel de „doamna învăţătoare“. Acum este profesor pentru învăţământ primar. Când a venit la catedră nu avea nici 18 ani împliniţi, dar avea multe vise şi spera că în învăţământ îşi va găsi împlinirea profesională. În cei 33 de ani de experienţă la catedră a înţeles că nimic nu poate fi mai frumos decât să fii permanent în mijlocul copiilor, să îi înconjori cu dragoste şi să primeşti în schimb un zâmbet inocent. Ea este învăţătoarea Tudoriţa Ilie, care predă la clasa I, o adevărată a doua mamă pentru cei 28 de copii de la Şcoala „Ştefan cel Mare” pe care îi are acum în grijă.
Reporter: De când sunteţi profesor de învăţământ primar?
Tudoriţa Ilie: Profesor pentru învăţământ primar sunt de 3 ani de zile şi cel mai bine spus, sunt învăţător, aşa îmi place să mi se spună, de 33 de ani. Am terminat Liceul Pe-dagogic în 1979, făcut aşa cum trebuie, cu profesori maeştri. Profesorul Zaharia, Romică Chiprea, iar profesor diriginte Gheor-ghe Slujitoru, elita învăţământului de specialitate. Era mare lucru să pătrunzi în Liceul Pedagogic în anii 74’. Fiecare elev din Liceul Pedagogic începea asistenţa la clasă încă din anul I. Vedeai ce înseamnă să fii învăţător. Până la urmă faptul că acum ne numim profesori pentru învăţământ primar nu are nici în clin nici în mânecă cu ceea ce este de fapt profesorul de învăţământ primar în Occident. Acolo există pe specialităţi, pe arii curriculare, ori la noi am transferat învăţătorul care şti