In persecutione extrema Sacrae Romanae Ecclesiae sedebit Petrus Romanus, qui pascet oves in multis tribulationibus, quibus transactis septiscolis diruentur, et Judex tremendus iudicabit populum suum. Amen.
Adică: La persecuţia finală a Sfintei Biserici Romane va sta (în Scaunul papal, n.m.) Petru Romanul, care-şi va conduce turma printre multe necazuri , iar când necazurile se vor sfârşi Cele Şapte Coline (Roma, n.m.) vor fi distruse şi Temutul Judecător (Dumnezeu, n.m.) va judeca poporul său. Amin.
Textul acesta, care dă frisoane eshatologice teleteologilor, ar aparţine unei viziuni din anul 1139 a episcopului Malachia (1094-1148), primat al Irlandei, transcrisă într-un manuscris apocrif despre care se spune că ar fi fost straşnic păzit în arhivele Vaticanului. Nimeni n-a menţionat înfricoşata viziune, până când un istoric benedictin i-a atribuit-o lui Malachia. Faptul că hagiograful şi contemporanul lui Malachia, Sfântul Bernard de Clairvaux, nu citează ”profeţia” legată de papi constituie cel mai bun argument că e un text interpolat, ticluit pe la sfârşitul secolului XVI, adică atunci când a fost invocat prima oară.
Altminteri, fiecare Papă - de pe o listă de 112, care începe cu Celestin al II-lea (1143-1144) şi sfârşeşte cu Petru Romanul – e identificat printr-un motto. Al 111-lea, asimilat lui Benedict al XVI-lea, are ca motto ”Gloria Olivae” şi ar fi trebui să simbolizeze o epocă de pace universală, înaintea sfârşitului lumii, vestit de Petru Romanul. Numele de Petru i-a aripat pe mulţi, mai ales că - în unele cercuri de chibiţi - este invocat drept succesor al lui Ratzinger cardinalul ghanez Peter Kodwo Appiah Turkson (mult prea conservator pentru cerinţele actuale ale Bisericii Romano-Catolice). Dar povestea, demnă de pana unui Dan Brown, iată că face breakingnewsuri la 400 de ani după ce a fost dezvăluită.
În fine, argumentul su
