De luni de zile ezit în fața acestui subiect, referitor la mall-ul din Timișoara. Acest mall, pe care-l vizitează, cu disperarea provincială, duminică de duminică, suflarea adolescentină din orașele învecinate, ca pe o Mecca a non-culturii românești. Iată de ce am ezitat: pentru că-mi plăcea, uneori, duminica, să merg la un film bun, deși nu era reprezentație la care să fiu și să nu mă irite maldărele de mizerie lăsate de românașii ca brazii, printre rânduri, faimoșii cocoșei, faimoasele chițcăituri pe care nu le mai găsești în nicio țară civilizată. Am ezitat pentru că mergeam la sala de sport, care a devenit arena unor țipete ale unor ”antrenori” de ”bicicletă”, ale unor femei care strigă ca mușcate de șarpe, pe o urlătoare pe care numai ele o consideră ”muzică”, cu ușile deschise între sălile de antrenament, astfel încât să fii obligat să le auzi gemetele! Am mai ezitat pentru că unele persoane din conducere dau dovadă de o politețe pe care nu o puteam ignora, dar acum mi-a ajuns cuțitul în stomac, nu mai pot să tac! În mall, conform legii fumatului din 2008, subliniată de Directiva europeană din 1 ianuarie 2013, fumatul este INTERZIS, ca de altfel în orice spațiu comun de trecere: coridoare, holuri comune, alei interioare. În mall nu se respectă, mall-ul a ajuns un birt mizerabil, în care părinți inconștienți fumează lângă copilașii din cărucioare. Le cerem directorilor instituțiilor descentralizate, conduse de oameni din USL, care au făcut promisiuni acestui oraș, să acționeze urgent pentru că sănătatea publică este problemă de siguranță națională! Avem legi, dar nu avem oameni care să le aplice? La intrarea în mall dinspre Calea Aradului este un loc, un ”bar”, ceva mai cochet decât altele, în care nu s-a fumat câteva zile…,dar patronul barului în care fumul se taie cu cuțitul este…cumnatul patronului mall-ului. Ce vrem noi? Ca securiștii deghizați în