Pe zi ce trece îmi este dat să aud din ce în ce mai multe ciudăţenii, nişte lucruri pe care doar le bănuiam sau nu le credeam posibile. Concluzia, la care nu am ajuns singur, de altfel, este clară: se fură ca-n codru la Complexul Oltenia!

Sistemul moştenit de noua echipă de conducere este unul pentru care e greu să găseşti apelative, la fel şi pentru oamenii din structură. Ceea ce au reuşit până acum a fost doar să zgârie suprafaţa, au văzut doar vârful aisbergului, pentru că problemele sunt mult mai mari şi mai grave decât se credea sau decât unii doar bănuiau.

Dacă ar fi să se ocupe serios de treabă instituţiile statului de control, ar trebui să facă angajări pentru a putea să finalizeze doar anchetele începute doar în urma unei discuţii de o oră cu cineva dispus să le arate calea spre toate mizeriile sistemului minier şi energetic din Gorj.

Ceea ce am scris noi prin presă, ceea ce s-a discutat pe la televizor, sau ceea ce s-a zvonit este, cel puţin din câte îmi pot da seama acum, doar o mică, nesemnificativă, parte din răul care s-a făcut în companiile de stat, iar lucrurile grele abia de acum încolo vor fi spuse şi scrise, multe poate chiar în paginile acestui ziar. Şi când vorbesc de lucruri rele, nu mă refer doar de sindicalişti, pentru că, în definitiv, ei nu au făcut altceva decât să se adapteze, ci inclusiv de cei din structurile de conducere.

Am văzut un prim exemplu, al lui Vasile Ogârlaci, care a primit, poate pentru prima dată după mulţi ani, o sarcină concretă: să facă plajele de la Săcelu. Şi a început să o calce în picioare, mergând pe principiul că s-a schimbat conducerea doar la faţă, ca şi până acum. Adică, mai concret, cu cârpeli, lucrări de mântuială, dar cu treceri dese pe la casierie şi cu decontări exorbitante. Şi, la fel ca în cazul întregului sistem, şi la Săcelu am reuşit doar să zgâriem suprafaţa, pentru că situaţi