Ajungem la al treilea episod al emoţionantului serial al amintirilor despre începuturile UTA-ei, serial povestit de profesorul Dionisie Piros. E timpul pentru evocări şi reluări din primele două campionate câştigate de Arad.

- ITA a fost cea mai bună echipă a primelor două campionate de după război, ambele încheiate în triumf. Începem cu primul?

- Suntem, în anul 1946, când a pornit din nou la noi în ţară campionatul naţional Divizia A, cu patru echipe din Bucureşti şi zece din provincie. UTA a avut deja o echipă puternică, în prima etapă s-a deplasat la Oradea unde a câştigat cu 5-1 şi toată lumea, inclusiv bucureştenii, spuneau că a fost o mare senzaţie. Petschovsky a înscris două goluri, iar celelalte le-au marcat Bonyhadi, Băcuţ şi Toth III. A urmat apoi meciul inaugural pe stadionul UTA, când la Arad a venit Ciocanul, cealaltă favorită a campionatului, antrenată de faimosul Guttmann Bela, fost coechipier la MTK Budapesta cu Opata, antrenorul ITA-ei. Amândoi fuseseră internaţionali ai Ungariei, şi-au dat mâna, s-au îmbrăţişat şi au făcut un gest aşa în genul să vedem cine câştigă! A fost un meci foarte spectaculos, cu un număr record de 12,000 de spectatori, prima dată când s-au vândut bilete „la negru”, la triplu preţ. Foarte multă lume n-a reuşit să intre pe stadion. Prima repriză s-a încheiat 0-0, după un joc echilibrat, apoi ITA a pus stăpânire pe tot şi a învins cu 1-0 prin gol marcat cu capul de Petschovsky. ITA câştiga campionatul de toamnă net, dar, surprinzător, Opata şi-a dat demisia, cum am povestit mai devreme. Venise Blum, şi el coleg cu Opata la MTK, dar stilul său liber n-a adus rezultatele dorite, ITA a început să piardă, a venit un 2-5 cu Carmen la Bucureşti. Blum nu dorea să-şi schimbe sistemul, şi-a dat demisia şi a venit Gustav Juhasz, din Oradea, pentru ultimele etape. Cu el, ITA şi-a revenit, a câştigat campionatul l