Pentru prima dată de când îmi aştern impresiile aici, în acest ziar, nu ştiu despre ce subiect să exprim nişte „opinii”. Am două ofuri. Primul caz este reprezentat de declaraţiile belicoase ale stindardului sindical pe nume Golea, aruncate la adresa lui Răuţ şi Ciurel. Cel de-al doilea studiu (de caz) aparţine polivalenţei profesionale de care dă dovadă onorabilul boss de la Drumuri Naţionale Gorj, Ion Tudor. Cum ambele sunt lucruri captivante pentru mine, umilul cititor, azi vom scrie despre „aroganţele” maestrului emerit al luptei sindicale Golea, iar miercuri (sper) prezentăm activitatea social-obştească a d-lui Ion Tudor „Vladimirescu”, vajnic căpitan de panduri.

La Complexul Energetic Oltenia sunt interese mari. Atât de mari, încât distanţa Groapa Marianelor – Lună şi retur pare copil de ţâţă pe lângă potenţialul combinaţiilor ce rezultă din scremutul sfincterelor de la CEO. Şi pentru că omul este o fiinţă hrăpăreaţă, etern nemulţumită de starea socială personală, e firesc ca şacalii să adulmece în jurul unui viitor stârv. După ce s-au agitat vreo patru luni că administraţia strâmbă din nas la propunerile lor, sindicaliştii lu’ peşte sar din nou de fund în sus, spunând directorilor de la CEO să plece acasă. Astfel, Marin Golea (portavocea unui alt Marin) recomandă administraţiei să lase treaba pe mâna profesioniştilor şi să plece în Australia sau aiurea, dacă nu se pricep la capitolul „profesionalism”, adică nu ştiu să vândă convenabil energie. O repet: nu sunt un fan al PSD-ului (pe care-l consider responsabil de starea mizerabilă a acestui judeţ), însă nu văd un alt om, în acest moment, care să scoată aberaţia numită CEO din degringolada în care se zbate. Ce au făcut directorii susţinuţi de fosta putere, aţi văzut cu toţii; nu cred că rahatul mai poate fi făcut bici, aşa că va fi greu şi rău. Supărător este faptul că acum, după ce s-a clamat necesita