Refacerea PDL după bătaia cruntă mâncată la alegeri credeam că este prioritatea liderilor de partid. Nici pomeneală, dacă am în vedere modul cum se manifestă pe scena politică. După ce luni de zile au stat într-o amorţire suspectă, dintr-o dată i-am văzut că se plimbă peste tot şi în loc să consolideze filialele locale, să le pregătească pentru alegerile interne, numesc peste tot conduceri interimare care să fie la cheremul actualei conduceri a lui Vasile Blaga, care speră să obţină voturile necesare pentru a rămâne în fruntea partidului. Asta în ciuda mai multor voci care reclamau o reînnoire a partidului, o reformare, o cu totul altceva decât s-a văzut până acum.

Aşa zisa echipă de reformatori, dintre care s-au remarcat Macovei, Voinescu şi Preda, habar nu mai am ce vor pentru că, deşi îndemnurile lor sunt bune, ei înşişi nu se angajează la nici un fel de demers concret care să transpună în practică teoriile lor despre modernism în politică, despre lupta anticorupţie etc., etc. Singurul contracandidat al vechiului buldog, Blaga, este Elena Udrea, care indiferent cât de mult îi urăşti poşetele şi tocurile, nu poţi să nu remarci curajul de a se lua la trântă cu unul dintre cei mai vechi lideri ai partidului şi de a pretinde că-i va smulge puterea.

Dacă e să judec fără patimă, PDL are nevoie de o locomotivă cu mulţi cai putere. Udrea nu numai că nu poate tracta epava PDL până la staţia de reparaţii, dar este şi contestată din interior de o foarte mare parte dintre pedelişti. Într-o altă ţară, mai puţin miştocară şi mai puţin misogină poate că ar fi exact de ceea ce ar avea nevoie un partid pentru revigorare. Dar nu în prezent, nu în PDL şi nu în România. Şi asta cu toată susţinerea arătată pe faţă de preşedintele Băsescu, care nu s-a abţinut şi a ieşit la televizor pentru a-şi exprima încrederea într-o Udrea fără tocuri şi fără poşete.

Dacă nu ea